Lumea Româneascã

Click here to edit subtitle

                                  Moartea este o simplă iluzie. Ipoteza controversată a unui medic

   Roxana Ruscior  

     În privinţa morţii şi a vieţii veşnice, savanţii sunt de obicei foarte sceptici. Ştiinţa nu aducea până acum nicio dovadă care să fie în favoarea unei forme de existenţă după distrugerea trupului nostru. Fizica cuantică schimbă această perspectivă, crede un medic american, care are o nouă teorie despre univers şi despre viaţă.
  

   Robert Lanza, doctor în medicină la Universitatea Wake Forest, specialist în cercetarea celulelor stem şi autorul teoriei biocentrismului, spune că moartea este doar o iluzie, pentru că întreaga realitate este doar un construct mental al stării noastre de conştienţă şi că nu ar putea exista dacă nu ar fi percepută de noi.
Lanza şi-a expus pe larg ideile într-o carte, intitulată "Biocentrism: How Life and Consciousness are the Keys to Understanding the True Nature of the Universe".
  

   Teoria este susţinută şi de experimente ştiinţifice, spune Lanza, dar a fost anticipată şi de textele unor filosofi celebri, precum Descartes, Kant şi Schopenhauer, care au scris despre universul subiectiv, ca simplă percepţie a simţurilor noastre.
Biocentrismul merge şi mai departe şi susţine că nici spaţiul sau timpul nu sunt reale, ci instrumente de percepţie create de mintea noastră şi care nu pot exista singure, în afara acestei percepţii.
Lanza invocă în acest sens şi o cugetare a lui Albert Einstein, care spusese la moartea unui prieten, fizician: ”Oamenii ca noi....ştiu că distincţia între trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie extrem de puternică. ”
                                                                                                                                      

                                                   Ce susţine biocentrismul?
  

   Biocentrismul, cunoscut si sub numele de "teoria totului", consideră că viaţa este cea care creează universul, nu invers. Viaţa este cauză, nu un simplu efect al unor procese chimice.
Biologia este superioară universului. Astfel, conştienţa unei persoane determină forma şi mărimea obiectelor. Toate obiectele, dar şi spaţiul şi timpul, sunt forme ale percepţiei umane.

   Teoria a fost formulată pentru prima dată în anul 2007 de medicul Robert Lanza şi se bazează pe 7 principii:
1. Tot ce este observat depinde de cel care observă, iar realitatea pe care o percepem este de fapt un proces al conştienţei noastre. Viaţa dă naştere universului, nu invers, cum susţine concepţia clasică despre lumea din jur.
2. Percepţia internă şi cea externă sunt legate între ele.
3. Comportamentul particulelor este determinat de prezenţa unui observator.
4. Fără acţiunea conştienţei, materia este doar o formă nedefinită.
5. Universul este structurat şi guvernat de legi şi forţe care sunt favorabile vieţii.
6 şi 7. Timpul şi spaţiul nu sunt lucruri reale, ci doar instrumente ale înţelegerii noastre, pe care le purtăm cu noi aşa cum ţestoasele îşi poartă carapacea.

   Lanza încearcă să explice aceste idei prin exemple concrete. De exemplu, cerul este albastru pentru că aşa îl percep ochii noştri, dar celulele noastre ar putea fi modificate astfel încât să vedem toate obiectele albastre ca având culoarea roşie.

   Totodată, la tropice noi simţim că este foarte cald şi umezeală, dar pentru un animal care trăieşte acolo temperatura poate fi percepută ca fiind chiar destul de scăzută. Iar exemplele de acest fel pot continua: realitatea este rezultatul percepţiei noastre.

   Un experiment ştiinţific susţine la rândul său teoria biocentrismului, spune Lanza.
Cercetătorii privesc o particulă care trece prin două fante dintr-o barieră. Asemeni unui glonte, particula va trece printr-un orificiu sau prin altul.
 Dar, dacă cercetătorii nu se uită la particulă, ea se va comporta ca o undă şi va trece prin ambele orificii în acelaşi timp. Prin urmare, explică Lanza, comportamentul particulei s-a schimbat prin simpla ei observare. Aceasta este dualitatea undă/particulă.
  

   Biocentrismul poate explica şi de ce este posibilă existenţa particulelor inseparabile cuantic, conectate între ele deşi se află în locuri diferite din galaxie, la distanţe uriaşe una de alta. Dacă acceptăm faptul că spaţiul de fapt nu există, atunci totul devine uşor de înţeles.   Totodată, un experiment realizat în anul 2002 a demonstrat că doi fotoni aflaţi la distanţă sunt conectaţi cuantic între ei şi fiecare anticipează ce se va întâmpla cu perechea lui.

   Cercetătorii au lăsat un foton să termine un traseu, acesta putând alege singur dacă devine undă sau particulă.

    Al doilea foton putea fi influenţat de cercetători să devină undă, dar prima particulă a ştiut de la început ce aveau de gând să facă cercetătorii, ca şi când între cei doi fotoni nu ar fi existat distanţă în timp şi spaţiu.

   Astfel, al doilea foton nu a devenit particulă înainte ca perechea lui să se transforme la rândul ei în particulă.
                                           

                                                                                                                                                             5 argumente care infirmă existenţa morţii

   Din punctul de vedere al biocentrismului, moartea nu există. Nu vorbim de o viaţă veşnică într-un timp veşnic, ci în afara timpului.
   Potrivit lui Robert Lanza, oamenii nu sunt simple fiinţe biologice, pentru că fără conştienţa lor nimic nu ar putea exista.  Lanza are 5 argumente prin care susţine că moartea nu există, ci este o simplă iluzie a minţii noastre.
1. Faptul că observarea unei particule îi modifică acesteia comportamentul aşa cum arată exemplul menţionat anterior este dovada că realitatea nu există pur şi simplu, ci este un proces care necesită conştienţa oamenilor. De aceea, mintea transcede spaţiul şi timpul, pentru că acestea nu pot exista singure, fără conştienţa noastră.
2. Conservarea energiei este o axiomă fundamentală a ştiinţei. Prin urmare, energia nu poate fi nici creată, nici distrusă, doar transformată, conform primei legi a termodinamicii. Potrivit lui Lanza, conştienţa unui om este conservată la moarte sub forma unei energii de 20 de waţi, chiar dacă trupul este distrus.
   Această energie nu este disipată în natură, pentru că nu există realitate în afara conştienţei, fiecare om îşi creează propria lui sferă de realitate, prin urmare această energie nu are unde să dispară.
După cum spunea şi fizicianul John Archibald Wheeler, “niciun fenomen nu este real în lipsa unui observator”. Această energie nu dispare la moartea noastră, ci “călătoreşte” dintr-o lume în alta, făcând astfel “nemuritoare” esenţa fiecărui om.
3. Lanza crede în teoria multiversului, conform căreia există un număr infinit de universuri paralele, care alcătuiesc realitatea fizică. Astfel, tot ce se poate întâmpla se va întâmpla într-unul din aceste universuri.

   Toate aceste lumi există simultan, indiferent ce se întâmplă în unele din ele, prin urmare moartea unui om va fi reală într-un univers, nu şi în altul. Iar energia care formează conştienţa va rămâne asemeni unei baterii care alimentează un proiector: dacă proiectorul este oprit (omul moare) nu înseamnă că bateria (energia-conştienţa) dispare sau nu mai este bună. Ea poate fi folosită pentru a alimenta un alt proiector.
4. Omul va trăi şi după moarte, prin modul în care a influenţat viaţa rudelor şi prietenilor cu care a interacţionat. Potrivit fizicii cuantice, orice acţiune determină prăbuşirea unor universuri cuantice posibile, pentru că trecutul şi viitorul există doar prin prisma unor posibilităţi.
   Astfel, fiecare om determină prin acţiunile sale un viitor, un univers, care va fi cu atât mai mare şi mai complex cu cât va interacţiona cu mai mulţi oameni. De aceea, chiar şi după moartea lui, universul astfel creat va exista pentru prieteni, omul devenind un fel de păpuşar-fantomă care a determinat existenţa unei lumi.
5. Viaţa noastră nu este o întâmplare, este ceva ce trebuia să se întâmple. Conştienţa noastră va exista într-un prezent etern, deplasându-e între realităţi şi având mereu parte de noi aventuri.

Trei mituri despre creierul uman

   Un profesor american de ştiinţe cognitive de la Universitatea din California arată că trei dintre cele mai răspândite mituri despre creierul uman sunt de fapt greşite: faptul că oamenii îşi folosesc doar o mică porţiune din creier, că emisferele stângă şi dreaptă sunt fundamental diferite şi mitul neuronilor-oglindă.
Totuşi, metodele lui Flourens erau înapoiate, iar subiecţii săi fiind animale, nu puteau fi relevanţi pentru creierul uman. Astăzi, comunitatea neurologilor respinge această idee că potenţialul creierului uman este în cea mai mare parte neexploatat.

Un alt mit este ideea că emisferele dreaptă şi stângă ale creierului uman sunt fundamental diferite. Se presupune că partea stângă a creierului este orientată spre logică şi detalii, în timp ce partea dreaptă a creierului este rezervată pasiunii şi creativităţii. Mitul îşi trage originile din anii 1860, când oamenii de ştiinţă au observat că leziunile asupra părţii stângi a creierului au efecte drastice asupra limbajului şi a funcţiei locomotoare.

Deşi astfel de asimetrii există, ele nu susţin ideea distincţiei dintre funcţiile părţii sângi şi drepte a creierului. De fapt, scrie profesorul american, cele două emisfere sunt mai degrabă similare şi amândouă iau parte la cele mai multe funcţii ale creierului, ai ales la cele complexe precum creativitatea sau logica.

Un al treilea mit, recent apărut, este cel al neuronilor-oglindă sau a ideii că un anumit tip de celule ale creierului, descoperite la macaci, este cheia pentru înţelegerea minţii umane.

Neuronii în oglindă sunt activaţi amândoi atunci când un macac face acţiuni, precum să ia un fruct sau când observă pe alţii cum îi imită. Unii oameni de ştiinţă au argumentat că aceste celule sunt responsabile pentru ca macacul să înţeleagă acţiunile celorlalte maimuţe, prin simularea acţiunilor în propriile creiere. S-a mai spus că minţile umane au acelaşi sistem de oglindă (ceea ce e probabil adevărat), care nu numai că ne permite să înţelegem acţiunile, ci şi poartă o mare parte din capacităţile mintale umane – limbaj, imitare, empatie -, sau boli precum autismul, în care acest sistem nu funcţionează.

Teoria a ieşit din laboratoare şi a intrat în ştiinţa populară. S-a spus de exemplu că ne uităm la fotbal cu atâta pasiune pentru că aceşti neuroni-oglindă ne permit să simţim jocul ca şi cum am fi noi pe teren, simulând pasele şi şuturile. Nu este însă aşa.

S-a stabilit că mişcările fizice în sine nu determină înţelegerea lor. Putem de exemplu să înţelegem acţiuni pe care nu le putem face – zborul, iar o singură mişcare poate fi înţeleasă în mai multe feluri – mişcarea unei carafe poate însemna să torni, să umpli, să goleşti. Alte cercetări arată că disfuncţia sistemului locomotor, de exemplu în cazurile bolii Lou Gehrig, nu înseamnă că unele acţiuni nu sunt înţelese.

Cum să devii mai inteligent

  Un nou val de descoperiri neuroştiinţifice îţi oferă metode noi de a stăpâni atât propriul creier, cât şi lumea din jur.

Ai crede că mintea ar trebui să fie de partea ta, nu-i aşa? Ei bine, de câte ori nu ai căutat cu exasperare un obiect fără a-ţi putea aminti locul în care l-ai lăsat cu câteva ore în urmă? Ca să nu mai vorbim despre momentele acelea stânjenitoare în care un anumit cuvânt se încăpăţânează să rămână pe vârful limbii, fără a reuşi să-l pronunţi. În mod evident, mintea are prostul obicei de a-ţi juca feste. Vestea bună este că îţi poţi antrena creierul şi poţi reduce numărul acestor mici neplăceri cauzate de pierderi temporare ale memoriei.

Creierul acţionează la fel ca un muşchi, iar cheia unei minţi ascuţite constă în exerciţii, exerciţii şi iar exerciţii. Inteligenţa nu este limitată. Studiile au demonstrat în repetate rânduri faptul că, prin instruire, limitele intelectuale se măresc în timp. Îţi poţi stimula intelectul zilnic citind o carte sau asigurând organismului o alimentaţie potrivită. Mintea ta are nevoie constant de imbolduri care să o antreneze în activităţi cognitive. Experienţele noi, cititul, scrisul, rezolvarea unor proiecte dificile, urmarea unor studii superioare îţi vor stimula intelectul. Cu un antrenament permanent, viteza de reacţie pe care o va avea creierul va fi din ce în ce mai mare. Este nevoie doar de puţină încredere în forţele proprii.

Spre exemplu, un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea de Stat din Michigan a evidenţiat faptul că participanţii care erau conştienţi că îşi pot îmbunătăţi inteligenţa au avut performanţe mult mai multe decât cei care se considerau îngrădiţi de capacităţile mentale. Pentru o mai bună funcţionare a proceselor cognitive, specialistul Constantin Popa, profesor academician şi neurolog la Institutul de boli cerebrovasculare, are câteva îndemnuri simple. Un mediu social nepoluat şi un climat echilibrat din punct de vedere fizic şi chimic, ore rezonabile de repaus, dar şi de activitate neuronală permanentă, împreună cu o educaţie potrivită sunt elementele de care are nevoie mintea noastră pentru a funcţiona la capacitatea maximă. „Trebuie să ai o continuitate şi un sistem de lucru pe toată perioada vieţii“. Cu alte cuvinte, munceşte mult, antrenează-ţi mintea în activităţi intelectuale, dar nu uita să te odihneşti pe măsură, pentru a permite refacerea celulelor care au funcţionat pe parcursul întregii zile şi a le oferi ocazia de a se realimenta.

  „Cel mai important este ca structurile fundamentale ale creierului (şi ale inimii) să funcţioneze normal şi să aibă un substrat  energetic potrivit vârstei, înălţimii, greutăţii“. Desigur, asta pe lângă moşteni­rea genetică bună, cu toate că evoluţia ştiinţifică perpetuă a dus la ameliorarea majorităţii problemelor de acest gen. „50% din noi este o moştenire genetică pe care nu o putem influenţa decât parţial. Dezvoltarea se reflectă în evoluţia individului pe tot parcursul vieţii lui, dar nu este o fatalitate dacă ai un defect genetic. La ora actuală, sunt peste 500 de boli genetice care pot fi influenţate pentru a conduce la o dezvoltare normală“. Aşadar, orice eventuală problemă poate avea o soluţie.

                               Comunicarea eficientă

  Învaţă cum să potriveşti termenii şi nuanţa mesajului pentru a avea un efect mai persuasiv.
„Aranjează“ mesajul - Răspunsul emoţional pe care îl vei primi din partea publicului poate fi influenţat. Îmbracă un mesaj în aşa fel încât să sune cât mai atrăgător. Gândeş­te-te la creşterile în vânzări de pe urma reclamelor promoţionale.
Găseşte o ancoră în deciziile celorlalţi  -  „Efect de turmă“ funcţionează perfect. Dacă mai mulţi indivizi sunt de acord, aşa trebuie să fie, nu?
Scapă foarte repede de veştile proaste - Creierul nostru are nevoie de ceva timp pentru a se adapta şi a accepta schimbările negative. Cu cât veştile proaste sunt expuse mai devreme, cu atât seriozitatea lor se va diminua mai mult spre sfârşitul mesajului şi efectul lor va scădea semnificativ.
Păstrează ce e mai bun pentru sfârşit - Modul în care se încheie un mesaj este extrem de important, ultimele cuvinte fiind cele mai rezonante în mintea individului. Asigură-te că sunt aspecte pozitive pentru a cuceri garantat publicul!

                              Cum să iei decizii mai bune

  O tehnică de succes s-a dovedit a fi cea a lui Edward Bono, referitoare la cele şase pălării gânditoare, în care fiecare pălărie reprezintă o perspectivă diferită. Te va ajuta să înţelegi mai bine o situaţie, să o analizezi obiectiv şi să iei o decizie mai bună.

                             Pălăria albă

  Această pălărie reprezintă concentrarea pe datele existente şi analizarea lor atentă înainte de a lua o decizie.

                            Pălăria Roşie
 

  Intuiţia poate fi cea mai bună prietenă în unele cazuri, atât timp cât ţii cont şi de intuiţia celor din jur, pe lângă cea personală.

                           Pălăria Neagră

  Priveşte aspectele negative ale unei eventuale decizii şi pune-le în balanţă într-o manieră cât mai obiectivă posibil, pentru a te putea pregăti în cazul unor consecinţe nefavorabile.

                          Pălăria galbenă

  Pozitivitatea. În acest moment al procesului de decizie trebuie să analizezi toate beneficiile care vor rezulta în urma acesteia.

                         Pălăria verde

  Creativitatea. Orice problemă, oricât de complicată ar părea, poate avea o soluţie creativă şi foarte eficientă. Lasă-ţi mintea să o găsească!

                        Pălăria albastră

  Cel care poartă această pălărie are controlul asupra procesului de luare a unei decizii. Este „accesoriul“ ideal al directorilor şi liderilor de grup.

                       Alimente benefice pentru creier

  Îţi prezentăm şase alimente gustoase pentru o minte ascuţită.

                       Cacao

  Mănâncă ciocolată! Flavonoizii din cacao sunt benefici fluxului sanguin cerebral.

                      Afine
 

  Acestea îmbu­nătăţesc memoria şi sporesc capacitatea de asimi­lare a informaţiilor.

                      Broccoli


  Conţine vitamina K, cunos­cută pentru beneficiile asupra funcţiilor cognitive.

                     Peşte

  Somonul, tonul şi he­rin­­­­­­­­­­gul sunt bogaţi în omega 3, ajutând creierul şi întregul organism.

                  Seminţe de dovleac

  Asigură organismului zincul, esen­ţial memoriei.

                  Ouă

  Deşi nu trebuie consu­ma­te în cantităţi mari, ouăle oferă corpului vitamina B12 şi lecitină.

                 O rutină mai eficientă

  Creativitatea şi concentrarea pot deveni obiceiuri zilnice.

                Renunţă la site-urile de socializare
 

  Fără e-mail, twitter, facebook! O plimbare în parc te stimulează mai mult. Nu poţi renunţa dintr-o dată? Fă-o progresiv!

                Rutina este bună
 

  Chiar dacă rutina nu este ceea ce-ţi doreşti în viaţă, făcând acelaşi lucru zilnic nu faci altceva decât să îţi antrenezi eficient orga­nismul. Scrie câte ceva în fiecare zi şi, în timp, inspiraţia va veni fără efort.

              Uită-te pe pereţi

  Ştiu că este visul tău secret, dar s-a dovedit ştiinţific: uneori este mai bine să nu faci absolut nimic. Unii scriitori chiar folosesc această metodă pentru a scăpa de blocajele creative.

              Cunoaşte oameni noi

  Nu ştii niciodată ce lucruri poţi afla de la ceilalţi. Cu cât cunoşti mai multe persoane, cât mai diferite, cu atât ai mai multe şanse de a rămâne impresionat. Şi nu face greşeala să consideri că sunt oameni de la care nu ai de învăţat.

               Fă o impresie bună

  Aparenţele contează, aşa că foloseşte primele impresii în avantajul tău.

Pregăteşte costumul cel mai bun
 Cu toate că sună superficial, imaginea impecabilă este cea care îţi va oferi cel mai mare atu de fiecare dată când ai o întâlnire de afaceri sau un interviu important. Costumul denotă eleganţă, respect, seriozitate, calităţi pe care ceilalţi le doresc de la tine. Minţile noastre fac conexiuni pripite, aşa că , în acest caz, fiecare detaliu contează!

                 Punctualitatea e crucială

  Orice ai face, nu întârzia! Nu numai că denotă lipsă de seriozitate, dar întârziind chiar şi câteva minute rişti să porneşti întâlnirea de pe picior greşit. În plus, nu îţi doreşti să alergi tot drumul şi să ajungi şifonat şi gâfâind, nu?

                Foloseşte aparenţele doar în avantajul tău

  Este extrem de important să pari încrezător în forţele proprii şi în mesajul sau discursul pe care îl transmiţi. Evită bâlbâielile şi micile tremurări ale glasului, pentru că pot fi interpretate cu scepticism. Dacă pari sigur pe ceea ce spui, publicul tău este pe jumătate convins.

                Cuvintele simple

  Studiile au arătat că mintea noastră este mai relaxată atunci când se confruntă cu lucruri uşor de înţeles. Foloseşte cuvinte simple, dar puternice, şi evită propoziţiile prea întortocheate. Mesajul trebuie să fie clar şi concis.

               Reorganizează-ţi relaţiile

  Urmează câteva tehnici subtile, dar cu efect, pentru a o convinge să-ţi dea o şansă.

             Porneşte o discuţie

  De cele mai multe ori, dacă eşti prea îndrăzneţ, ai toate şansele să fii refuzat. În cazul în care sunteţi la o petrecere sau într-un club, nu o invita la dans direct şi nu te oferi din neant să îi cumperi ceva de băut. Începe cu o întrebare simplă şi adoptă un comportament modest. Întreab-o cât este ceasul, cere-i o ţigară sau un foc. După ce ai pornit o discuţie, caută punctele comune pe care le-aţi putea avea şi antreneaz-o într-o conversaţie pe gustul ei. Filme, cărţi, hobby-uri – puţin probabil să nu găseşti ceva.

             Cere-i părerea

  Interesează-te care sunt preferinţele ei într-un anumit domeniu şi cere-i părerea. Se va simţi flatată, mai ales dacă pari cu adevărat interesat de ceea ce are de spus, lucru care nu ar trebui să fie complicat.

              Modelează-i comportamentul

  Dacă îţi oferă răspunsuri scurte şi afişează o atitudine distantă, fă tot posibilul să schimbi acest lucru. Fă-i complimente subtile şi verosimile. Ai însă grijă la proprietatea termenilor, pentru că orice cuvânt greşit o va determina să plece.

             Cum să-ţi antrenezi creierul

  Exerciţii pentru o minte ascuţită

            Puterea voinţei

  Asemenea unui muşchi, voinţa poate deveni mai puternică dacă îţi obişnuieşti organismul cu mici reţineri.

           Priveşte eşecul în faţă

  Nu îţi fie frică să eşuezi şi fii mereu dispus să înveţi din greşeli. Analizează fiecare eşesc pentru a realiza punctul în care planul nu a mai decurs corespunzător.

         Ia o pauză din când în când

  Creierul are nevoie de odihnă după o zi agitată. Câteva clipe de destindere, în care să nu faci nimic, îţi vor reîncărca bateriile.

Există viaţă după moarte?

  de Florin Badescu - Mediafax  

   Profesorul universitar american Robert Lanza spune că deţine dovada care confirmă existenţa vieţii după moarte, iar aceasta ar proveni din universul fizicii cuantice.
Cei mai mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că acest concept al vieţii de după moarte reprezintă ori un nonsens ori, în cel mai bun caz, un fapt ce nu poate fi dovedit.

În schimb, potrivit profesorului american Robert Lanza, teoria biocentrismului - cunoscută şi sub denumirea "teoria totului" - susţine că viaţa, aşa cum este ea concepută de oameni, reprezintă doar o iluzie, informează dailymail.co.uk.

Conform acestui cercetător, conştiinţele oamenilor creează universul şi nu invers şi, de îndată ce oamenii vor accepta faptul că spaţiul şi timpul sunt doar "instrumente ale minţilor noastre", nici moartea nu va mai putea să existe "în niciun sens real".
 

 "Credem că viaţa este doar o activitate a carbonului şi un amestec de molecule - trăim o vreme şi apoi putrezim în pământ", a scris cercetătorul american pe site-ul său.

Robert Lanza, profesor la Wake Forest University School of Medicine din Carolina de Nord, este de părere că oamenii cred în moarte întrucât "au fost învăţaţi că vor muri" sau, mai exact, "conştiinţele oamenilor asociază viaţa cu trupurile noastre, iar noi ştim că trupurile mor".

Teoria sa, cea a biocentrismului, susţine faptul că moartea ar putea să nu fie un punct terminal, aşa cum este considerată ea de oameni.

Biocentrismul, cunoscut şi sub numele "teoria totului", provine din termenul grecesc "centrul vieţii".

Potrivit acestei teorii, viaţa şi biologia reprezintă elemente centrale ale realităţii şi că viaţa creează universul, nu invers.

Astfel, conştiinţa unei persoane determină forma şi mărimea obiectelor din univers.

Robert Lanza s-a folosit, pentru a-şi exemplifica teoria, de felul în care oamenii percep lumea din jurul lor. O persoană priveşte cerul şi i se spune că nuanţa pe care o vede este culoarea albastră, însă celulele din creierul oamenilor pot fi modificate pentru ca acea persoană să vadă cerul ca fiind verde sau roşu.

"În concluzie: Ceea ce vezi nu ar putea fi prezent fără conştiinţa ta", a explicat profesorul Lanza. "Conştiinţele noastre dau sens lumii", a spus acesta.

Privind universul dintr-un punct de vedere biocentric, spaţiul şi timpul nu se comportă în acel fel în care ne spun conştiinţele noastre că ele s-ar comporta. În definitiv, spaţiul şi timpul sunt "simple instrumente ale minţii noastre", a spus Lanza.

 Dacă această teorie - potrivit căreia spaţiul şi timpul ar fi o construcţie mintală - va fi acceptată, atunci moartea şi ideea de imortalitate ar putea să existe într-o lume fără limite spaţiale şi liniare.

În mod similar, teoreticienii din fizică sunt de părere că există un număr infinit de universuri, cu variaţii diferite de oameni şi situaţii, care au loc simultan.

Potrivit profesorului american, absolut orice se poate întâmpla la un anumit moment în acel univers multiplu (multivers), iar acest lucru înseamnă că moartea nu poate să existe "în niciun sens real".

În schimb, Robert Lanza spune că, atunci când murim, vieţile noastre devin "o floare perenă care se întoarce să înflorească în multivers".

"Viaţa e o aventură care transcede felul nostru obişnuit liniar de a gândi. Atunci când murim, facem acest lucru nu într-un mod aleatoriu în această matrice cu bile de biliard, ci în inevitabila matrice a vieţii", a continuat profesorul american.

Robert Landa a citat celebrul experiment al celor două fante pentru a-şi argumenta teoria.

În acel experiment, oamenii de ştiinţă care priveau particulele care treceau prin două fante de pe un ecran au constatat că particulele de lumină se comportau ca un glonţ şi treceau prin una dintre fante. Dacă o persoană nu priveşte particula, aceasta se comportă ca o undă. Acest fapt ar însemna că aceeaşi particulă trece prin două locuri în acelaşi timp.

Experimentul demonstrează că materia şi energia pot prezenta caracteristici duale - atât de undă, cât şi de particulă -, iar comportamentul particulei se schimbă în funcţie de percepţia şi conştiinţa unei persoane.

Teoria profesorului Robert Lanza este expusă pe larg în cea mai recentă carte a acestuia, lansată recent în Statele Unite, care se intitulează "Biocentrism: How Life and Consciousness are the Keys to Understanding the True Nature of the Universe".

EVOLUŢIA ştiinţei: Morţii, înviaţi şi la 24 de ore de la deces

  de OANA CĂLOIU    

      Cunoştinţele medicale actuale permit resuscitarea oamenilor care au decedat de aproape două ore, dar medicii fie nu folosesc corect tehnicile de resuscitare, fie nu se adaptează noilor studii din domeniu.
 

Comitetul Naţional pentru Resuscitare (International Liaison Committee on Resuscitation – ILCOR) publică, la fiecare cinci ani, recomandări esenţiale despre tehnicile de resuscitare. Doctorul Sam Parnia, medic la Terapie Intensivă şi cercetător la Universitatea de Medicină Stony Brook din New York, susţine, într-un interviu pentru Der Spiegel, că mulţi pacienţi aflaţi în moarte clinică ar putea fi salvaţi dacă medicii ar folosi corect recomandările ILCOR. Deşi metodele şi avantajele acestora sunt cunoscute în majoritatea centrelor medicale din lume, puţini medici le aplică, pe de o parte pentru că nu înţeleg procedurile şi importanţa efectuării corespunzătoare, dar şi pentru că nu s-au adaptat progreselor medicale şi aplică cercetări din anii ‘40, ‘50 sau ‘60, spune cercetătorul.
 

 „O parte din problemă o reprezintă faptul că toţi trăim în trecut – pacienţi, medici, asistente şi legislaţie”, explică medicul. Potrivit acestuia, studii recente demontează foarte multe dintre teoriile vechi, cea mai importantă teorie fiind despre daunele care pot apărea la nivel cerebral, la 3-5 minute după ce inima se opreşte. „Durata optimă în care se poate efectua resuscitarea este de 40 de minute, dar mulţi medici se opresc după 20 de minute deoarece consideră că fie va fi afectat creierul şi daunele sunt ireversibile, fie este inutil. Dacă tratamentul este aplicat corect, durează ore până se degradează creierul”, adaugă Sam Parnia.
 

Medicul susţine că de la apariţia resuscitării cardiopulmonare, în urmă cu 50 de ani, protejarea creierului de daune ireversibile a devenit un criteriu important. Astfel, cercetările au demonstrat că momentul periculos pentru creier nu este în primele minute după deces, ci atunci când se reporneşte inima şi sângele începe din nou să circule. În primele 72 de ore după resuscitare, creierul se poate inflama şi deşi are nevoie de nutrienţi şi oxigen, percepe aerul drept un compus toxic.
                                       

                                                                                                                                               Medicamente împotriva degradării celulelor


   Sam Parnia afirmă că resuscitarea a ajuns să fie un domeniu medical specific, precum cardiologia, dar încă nu este recunoscut ca un domeniu în sine. Medicul explică şi care sunt etapele unei resucitări care să nu afecteze capacităţile cerebrale ale pacientului. „Se începe cu masaj cardiac, cât mai curând posibil, apoi se foloseşte defibrilatorul, pentru că un om nu poate face corect masajul cardiac mai mult de câteva minute. Totodată, pacientului i se face respiraţie printr-un balon medical, dar nu mai mult de opt respiraţii pe minut”, spune medicul.
 

Sam Parnia menţionează că o altă tehnică importantă pentru succesul unei resuscitări este răcirea corpului la 32-34 de grade. La această temperatură, cantitatea de oxigen necesară corpului se reduce, sunt împiedicate degradarea celulelor şi formarea peroxidului de hidrogen. Ulterior, medicii verifică permanent nivelul sângelui şi pe cel al oxigenului. Dacă starea pacientului nu se îmbunătăţeşte, acesta este conectat la aparate şi se poate ajunge până la dializă.
 

„În viitor, am putea avea medicamente injectabile, care să încetinească procesul de degradare al celulelor din creier şi din alte organe, după ce inima a încetat să mai bată şi circulaţia sângelui s-a oprit. În 20 de ani, este posibil să putem readuce la viaţă oameni care au murit de 12, poate chiar 24 de ore”, adaugă doctorul Parnia pentru Der Spiegel. Cu toate acestea, cercetătorul din New York atrage atenţia că rata de supravieţuire după resuscitare (18% în SUA, 16% în Marea Britanie) nu va creşte până când spitalele nu vor cere medicilor să aplice toate metodele necesare pentru a salva funcţiile creierului şi viaţa pacienţilor. Medicul de la Terapie Intensivă susţine că doctorii nu trebuie să decidă singuri ce anume din recomandările ILCOR ar trebui urmate, iar un cod de reglementare în practica medicală ar fi util.

Viaţa poate începe la 140 de ani

      Un studiu foarte curajos ne promite că vom trăi până la 150 de ani. Sau chiar până la 1.000. Deşi asta poate părea imposibil.
 

      V-aţi gândit vreodată cum ar fi ca urarea „Să trăieşti o mie de ani!“ chiar să se aplice? Conform principiului „Ai grijă ce îţi doreşti, pentru că se va îndeplini“ sau, mai bine spus, pentru că cercetătorii vor descoperi soluţia, este posibil ca omenirea să ajungă la întrebarea: „Chiar vreau să trăiesc peste 150 de ani?“ Aubrey de Grey ar răspunde simplu: DA. Şi-a dedicat mulţi ani studiului vieţii îndelungate, este autorul cărţii Oprirea îmbătrânirii şi atrage, ca orice om de ştiinţă curajos, multe critici. Trăsnit sau vizionar? Chiar el îşi compară cercetările şi eforturile cu cele ale lui Leonardo da Vinci, care şi-a imaginat zborul în detaliu şi care a perfecţionat un vis al omenirii. Să zboare. De Grey crede că lumea îşi doreşte cu aceeaşi ardoare  să trăiască chiar şi 1.000 de ani. Motivul pare cât se poate de logic. Zilnic, aproximativ 150.000 de oameni mor de bătrâneţe. De ce nu am opri asta? „Câţi oameni iubesc malaria?“, întreabă el. Atunci, câţi oameni ar putea iubi moartea cauzată de bătrâneţe?

    Aubrey David Nicholas Jasper de Grey, acum în vârstă de 47 de ani (şi nu 158, cum glumea într-un interviu  acordat pentru TED) este teoretician în gerontologie şi autorul mai multor lucrări în acest domeniu. Diploma  de la Cambridge, statutul de co-fondator al Fundaţiei SENS (Strategii de Gestionare a Îmbătrânirii) şi cel de membru al Societăţii Americane de Gerontologie îi oferă credibilitate în discuţiile privind oprirea îmbătrânirii, drept pentru care multe publicaţii de renume l-au ascultat cum declara că putem întineri planeta, că putem prelungi în mod semnificativ durata de viaţă a unui individ născut acum până la 1.000 de ani.

Lucrurile nu sunt însă atât de simple. Cercetările despre o viaţă lungă sunt şi ele de  lungă durată. Discuţiile se bazează pe opoziţia dintre gerontologie şi geriatrie. Diferitele abordări furnizează explicaţii distincte – este, pe de o parte, vorba despre a elimina pur şi simplu erorile metabolismului, iar pe de altă parte, despre a modifica structura celulară pentru a prelungi durata de viaţă a organismului. Omul de ştiinţă explică toate  aceste situaţii cu o naturaleţe care pe mulţi îi convinge, îi fascinează, iar pe alţii îi determină să îl includă în categoria nebunilor.

El compară organismul uman cu o maşină. Atâta timp cât avariile sunt remediate şi „piesele“ stricate înlocuite, nu există niciun motiv pentru care maşina să nu continue să trăiască. Întinerirea permanentă a sistemului molecular prelungeşte viaţa individului, însă este nevoie ca acesta să fie supus tratamentelor încă de la naştere, pentru un rezultat perfect. Perfecţiunea acestui demers se măsoară în ani de viaţă, de la câteva sute la câteva mii. O persoană matură în prezent nu ar reuşi să sufle în tort decât până la maximum 150 de ani, pentru că sistemul său celular a pierdut deja multe elemente. El susţine că îmbătrânirea este un efect secundar al metabolismului şi că, în mod normal, daunele nu fac parte din metabolism. A îmbătrâni nu este altceva decât o neglijenţă evoluţionară care poate fi oprită. Există semne oferite de ADN care spun că organismul individului este programat să dea naştere unor urmaşi, după care îmbătrâneşte şi moare. Un ciclu pe care de Grey îl doreşte modificat.

   De ce nu am trăi cât dorim? În plus, tinereţea veşnică devine sinonimă cu sănătatea veşnică. Cum celulele îmbătrânite ar fi în permanenţă înlocuite, riscul apariţiei unei boli s-ar reduce. Ca şi în cazul cancerului, atunci când celulele care ar trebui să moară se divid prea mult şi dau naştere bolii, Aubrey de Grey consideră că secretul stă în jonglarea cu sistemul molecular. Aceasta ar fi reţeta şi pentru vindecarea bolnavilor de Alzheimer, care sunt tot mai numeroşi în ultima perioadă, dar şi a multor altor boli cauzate de îmbătrânirea celulară.
  

Medicina regenerativă reprezintă aşadar argumentul de bază pentru susţinătorii vieţii veşnice. Aşa cum unele organisme, precum hidra, trăiesc nelimitat, şi omul poate avea aceeaşi soartă. Evident că cercetătorul intră în contradicţie cu numeroase opinii. Dacă are dreptate în legătură cu studiul său, nici afirmaţia despre cel mai sigur aspect al vieţii noastre, moartea, nu mai are autenticitate.Unii oameni de ştiinţă îl contrazic – există dezbateri permanente în legătură cu ideea care ar putea deveni cea mai importantă descoperire a omenirii –, însă de Grey vine cu explicaţii juste, aparent logice, dar care sunt greu de probat, deocamdată, din cauza sumelor uriaşe necesare.
    Pe scurt, telomerele reprezintă materia primă în procesul de rejuvenare. Aceste părţi ale cromozomilor care se uzează de fiecare dată atunci când celula se divide pot fi reînnoite, producând o anumită enzimă. Enzima respectivă devine salvatoare dacă este folo-sită aşa cum trebuie, sau aşa cum numai de Grey ştie. În acest fel ar putea fi vindecate şi cancerul sau alte boli grave. Totul stă în înlocuirea celulelor bolnave care, în cazul bolilor, se divid prea mult. Această idee susţinută de SENS vine ca o rezolvare a aproape tuturor problemelor de sănătate, deci şi a prelungirii vieţii. Teoria trebuie însă probată. Şi cel mai sigur mod, spune de Grey, este pe şoareci, care, dacă au ca limită  de viaţă 3 ani, pot ajunge la 5 sau 6 ani.

     Costurile sunt însă la fel de şocante ca şi vârstele  la care visează cercetătorul. De aceea, o bună parte din activitatea sa constă în strângeri de fonduri şi diseminarea informaţiei despre cauza pentru care luptă. Are nevoie de un miliard de dolari şi de mult entuziasm şi încredere din partea plătitorilor de taxe sau a donatorilor, care ar putea transfera o parte din banii lor în contul unei cercetări revoluţionare. Cu această sumă, susţine el, va reuşi în 10 ani să transforme teoria măreaţă într-o acţiune plină de viaţă. Fundaţia SENS devine din ce în ce mai cunoscută în ultima perioadă, datorită întrunirilor la care acesta participă şi unde îşi expune teoria. Unii l-ar putea acuza de prozelitism, însă popularitatea crescută pe care o are deja spulberă uşor afirmaţiile răutăcioase. Prezent la întâlnirile TED sau la Conferinţa de la Geneva din 2010, acesta a explicat, plin de carismă, cum ar fi dacă am desfiinţa termenul de generaţie. Într-adevăr, dacă vieţile tuturor ar fi veşnice, cuvântul  „generaţie“ şi-ar pierde sensul adevărat. Străbunicul de 300 de ani poate că ar juca fotbal cu nepotul de 5 ani.    Pare fantezist, însă Aubrey de Grey crede cu tărie în studiile sale. Ba mai mult, consideră că este cea mai bună soluţie pe care omenirea o poate adopta la momentul actual, când există o natalitate în scădere, iar numărul morţilor cauzate de îmbătrânire este mare.

   În altă ordine de idei, prelungirea nesfârşită a vieţii ar duce totuşi la o suprapopulare a planetei, ceea ce ar da peste cap întreaga ordine deja stabilită. Aglomeraţia sau locurile de muncă insuficiente ar fi doar două dintre problemele asupra cărora  intervievatorii i-au cerut părerea. Optimistul gerontolog a venit cu o explicaţie simplă: totul se rezumă la opţiuni, adică la ce preferăm să alegem între o natalitate crescută sau o mortalitate scăzută.  Păcălind organismul, care ar fi programat să moară după ce se reproduce, nu mai este nevoie să facem copii. O planetă plină de oameni nemuritori, însă fără copii. Rămâne de văzut dacă viitorii centenari s-ar adapta la stilul sugerat de oamenii de ştiinţă. Cum ideile geniale ale omenirii s-au trasformat în revoluţii tehnologice prin întâmplări bizare, Aubrey de Grey poate fi trecut din acest punct de vedere pe lista marilor gânditori. Nu i-a căzut un măr în cap, însă inspiraţia pentru celebra teorie i-a venit în timp ce lucra în domeniul inteligenţei artificiale, într-o seară în care brainstormingul a atras tunete şi fulgere. S-a aşezat imediat la birou şi a pus pe hârtie ceea ce astăzi încă pare science fiction.
  Dorinţa de a trăi nelimitat au mai avut-o şi alţi cercetători. Specialişti precum Leonard Guarente de la Massachusetts Institute of Technology sau Cynthia Kenyon de la Universitatea din California au studiat această problemă, însă plecând de la analiza sirtuinelor, enzime care se întâlnesc în organismul nostru şi care ştiu cum să prelungească durata de viaţă a celulelor. O companie farmaceutică al cărei co-fondator este profesorul de la Harvard David Sinclair şi care lucrează tot cu aceste sirtuine a fost cumpărată cu 720 de milioane de dolari de către Glaxo-Smith-Kline.

  Aubrey de Grey consideră însă că nu sirtuinele pot ajuta la prelungirea duratei de viaţă şi compară munca sa cu visul omului de a zbura. Acum 2.000 de ani, omenirea credea că nu va putea zbura niciodată, iar acum aproape toată lumea a călătorit, cel puţin o dată, cu avionul. Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi cu viaţa îndelungată, dacă şi cercetările sale vor căpăta vreodată o formă reală. Totul stă în perseverenţa şi puterea lui de convingere, pe care le testează în permanenţă.
  Indiferent că avem sau nu încredere în Aubrey de Grey, indiferent că unii cercetători îl consideră fantezist sau vizionar, cert este că posibilitatea de a trăi o mie de ani ar modifica multe lucruri. Chiar Guiness Book ar trebui să renunţe la categoria „Cel mai bătrân om din lume“, deoarece concurenţa ar fi acerbă şi totuşi plictisitoare. Până atunci aşteptăm ca omul de ştiinţă să reuşească să numere miliardul de do­lari pe care îl aşteaptă cu atât de mult entuziasm înainte de a demonstra, chiar el, această teorie incredibilă.

Mai isteaţă, în 15 minute

     N-am descoperit reţeta care să-ţi transforme instant IQ-ul într-unul al unui cercetător premiat. Însă avem câteva trucuri numai bune să te energizeze instant.
Dacă ai la dispoziţie doar 1 minut.... testează-ţi memoria!
Îţi mai aduci aminte de acele jocuri din revistele copilăriei când trebuia să identifici diferenţele dintre două poze aproape identice? Ei bine, pune-le în practică acum. Priveşte la ceea ce se află în faţa ta (biroul colegului, un panou cu bileţele, rafturile cu reviste, dosare şi cărţi) timp de 30 de secunde. Apoi închide ochii şi încearcă să-ţi aduci aminte ce ai văzut sau scri
e pe un post-it 10 dintre lucrurile vizualizate. Acest exerciţiu simplu îţi va forţa creierul să pună în funcţiune atât capacităţile vizuale, cât şi pe cele lingvistice. Te poate trezi dintr-o toropeală de luni după-amiază.

   

            Ai 2 minute... ascultă o melodie veselă!

   O linie melodică ritmată îţi va ridica moralul instant. Te va face să fredonezi şi îţi va provoca o stare de bine. Încearcă să asculţi şi versurile, şi (mai ales dacă sunt într-o limbă străină cu care eşti familiară) să le şi înţelegi. Atenţia ta va fi pusă la încercare şi vei constata după acest exeperiment că te simţi brusc mai energică.
Dacă faci o pauză de 5 minute... relaxează-ţi ochii!
Nu poţi să pleci într-o plimbare mai lungă în parcul din apropiere? Eşti „consemnată“ în faţa calculatorului mai bine de opt ore pe zi? Ieşi pe terasă sau apropie-te de fereastră şi, timp de zece minute, urmăreşte lumea de pe stradă şi forfota maşinilor. Dacă vrei să te „trezeşti“ înaintea unei şedinţe importante, încearcă să identifici mărcile maşinilor din depărtare sau să îţi imaginezi ce poveşti de viaţă şi ce destinaţii au oamenii pe care îi vezi trecând prin faţa geamului. Va fi un exerciţiu care te va destinde, dar care îţi va pune în mişcare şi gândurile, în acelaşi timp.

 

           Dacă ai 10 minute libere... dă în mintea copiilor şi joacă-te!

  Nu, nu îţi sugerăm să pierzi toată ziua (şi noaptea) la birou jucând Counter Strike sau World of Warcraft! Însă zece minute în care să rezolvi un puzzle, un cub Rubik sau să joci un joc non-violent de Tetris sau MahJong te vor solicita suficient de mult încât să nu te gândeşti pentru puţin timp la problemele cărora încerci să le dai de capăt la birou. Îţi vor asigura acea pauză suficientă încât, atunci când te întorci la proiectele tale, să vezi lucrurile puţin mai „din afară“ şi să reacţionezi mai rapid. Atenţie însă: nu încerca asta dacă te ştii victimă sigură a dependenţelor de orice fel. Un joc pe zi (cel mult două) ar trebui să fie suficiente.

        Dacă ai 15 minute la dispoziţie... bea o cafea!

  Sau un ceai, dacă preferi. Ritualul care implică prepararea acestor băuturi, aromele îmbietoare, dar şi cantitatea de cofeină conţinută îţi vor pune sistemul nervos în mişcare. În plus, o cafea este prilejul perfect pentru a socializa cu colegii, pentru a schimba impresii despre soiurile de ceai nou încercate şi cafenelele noi din oraş. Te vei întoarce la biroul tău mult mai veselă şi cu mult mai multă energie. Nu exagera însă: prea multă cafea sau ceai negru te pot agita inutil şi îţi pot da o stare de nervozitate mult prea mare.

   Exerciţiile fizice contribuie la îmbunătăţirea memoriei

   Două noi experimente - unul care implică oameni, iar celălalt animale - sugerează că exerciţiile fizice făcute cu regularitate pot îmbunătăţi substanţial memoria, spun specialiştii americani de la Salk Institute for Biological Studies din California, citaţi de iht.com.

Aceştia mai susţin şi că diferitele tipuri de exerciţii fizice pot afecta creierul în mod diferit, însă important este că aceste exerciţii contribuie la îmbunătăţirea memoriei mai ales la acele grupuri care se confruntă cu riscul declinului cognitiv, informează iht.com.

Prima descoperire în acest sens a fost făcută în anii '90, de către cercetătorii de la Salk Institute for Biological Studies din California. În cadrul cercetărilor de laborator, şoarecii implicaţi în studiu au fost supuşi unor exerciţii fizice, la finalul acestora constatându-se că, în cazul acelora care nu au alergat, zona creierului care controlează memoria suferise un declin. În schimb, în cazul animalelor care au alergat, s-a constat o îmbunătăţire a memoriei.

Începând cu acea descoperire, oamenii de ştiinţă şi-au concentrat eforturile pentru a înţelege exact cum, la nivel molecular, exerciţiile fizice pot îmbunătăţi memoria, dar şi modul în care toate tipurile de exerciţii fizice, printre care şi acelea care ajută la pierderea în greutate, sunt benefice pentru memorie.

Astfel, un alt studiu, mai recent, publicat în The Journal of Aging Research şi realizat de oamenii de ştiinţă de la University of British Columbia, a implicat participarea a câteva zeci de femei cu vârste cuprinse între 70 şi 80 de ani şi care fuseseră diagnosticate cu forme medii de afecţiuni cognitive manifestate prin scăderea capacităţii de memorare şi a celei de gândire mai mult decât este permis pentru aceste vârste.

De altfel, afecţiunile cognitive de nivel mediu sunt considerate drept principalul factor de risc pentru formele avansate de demenţă. Astfel, persoanele de vârsta a treia care se confruntă cu aceste probleme cognitive ajung ca, în timp, să dezvolte maladia Alzheimer.

Recent, acelaşi grup de cercetători a descoperit că, în urma exerciţiilor fizice pentru scăderea în greutate, femeile în vârstă, cu afecţiuni cognitive medii, îşi îmbunătăţeau memoria sau capacitatea de a-şi aminti situaţii în diferite contexte - de exemplu, numele unei persoane care le-a fost prezentată la un moment dat în trecut şi contextul în care s-au cunoscut.

Pentru a aprofunda studiul şi a analiza diferitele tipuri de memorie, precum şi nivelul de solicitare fizică, cercetătorii au supravegheat, timp de şase luni, mai mulţi voluntari femei, dintre care o parte făceau exerciţii fizice pentru pierderea în greutate, de două ori pe săptămână. Alte femei parcurgeau zilnic, pe jos, diferite distanţe, iar unele dintre acestea făceau exerciţii uşoare pentru menţinerea tonusului.

La începutul şi la finalul celor şase luni, femeile au completat o serie de teste concepute pentru a le determina memoria verbală şi spaţială. Memoria verbală este, printre altele, capacitatea de a ne aminti cuvinte, iar memoria spaţială implică rememorarea locurilor ocupate de unele obiecte în spaţiu. Ambele se deteriorează odată cu vârsta şi sunt mult mai afectate în cazul persoanelor care suferă de afecţiuni cognitive medii.

La finalul celor şase luni de studiu, specialiştii au constatat că femeile care au făcut parte din grupul care a efectuat exerciţii uşoare, de tonifiere, au obţinut cel mai slab rezultat la testele cognitive, comparativ cu acelea de la începutul experimentului.

În schimb, femeile care au făcut exerciţii fizice pentru slăbit sau au mers pe jos au obţinut rezultate bune la finalul celor şase luni de experiment.

Se pare că diferitele tipuri de exerciţii fizice "acţionează în mod diferit asupra nivelului cognitiv al unei persoane", în sensul că activează diferite proteine din corp şi creier, spune Teresa Liu-Ambrose, profesor asociat la Centrul pentru Cercetarea Creierului de la University of British Columbia.

ATENŢIE-MICRODRONELE!

       

         Este aceasta un ţânţar ...? NU! Aceasta este o "DRONE SPY INSECT" deja în producţe. Aceasta poate fi controlată de la mare distanţă şi este echipată cu un aparat de fotografiat, microfon şi poate ateriza pe tine, poate folosi acul pentru a lua o mostră de ADN, durerea simţită fiind cea a unei înţepături de ţânţar. Sau poate injecta un micro-dispozitiv de urmărire RFID sub piele. Sau poate ateriza pe tine iar tu îl vei lua în casa ta sau poate zbura printr-o fereastră.
New York Times ”Microdronele” reprezintă cea mai importanta inovaţie din domeniul militar realizată în ultimii ani. Aceasta ... a fost odată science fiction.

Editor: Mihai GHEORGHIU

 


 "Prima datorie a omului este să fie drept" (Voltaire)


FORUM DE DISCUTII LIBERE

 

Google Translator

Numarul vizitatorilor nostri

 

 


Pentru accesare dati clik pe imagine!


OFERTA DE CARTE-Mihai Gheorghiu

PARTENERII NOSTRI


 

 

Advertising Disclaimer & Policies !



To view click on image!


 


Cabinet stomatologic in zona Detroit!


EXCELLENT TIRES SERVICES