Lumea Româneascã

Click here to edit subtitle

                                                                                                           MOȚIUNE DE CENZURĂ

Victor Ponta – demis pentru exces de putere prin blocarea alegerilor.
Dreptul la vot nu e o lozincă!

 

Domnilor Președinți ale celor două camere al Parlamentului,

Domnule Prim-ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri,

Stimați colegi,
 

În 22 decembrie 1989, în România, pe străzi se striga: “Vrem alegeri libere!”. Dreptul la vot NU a fost atunci pentru nimeni „o lozincă”. Era modalitatea prin care cetăţenii îşi reintrau în drepturi, indiferent de opţiunea lor ideologică. Pentru a garanta acest drept, sute de români au ales atunci sacrificiul suprem, scandând un singur lucru: „Libertate!”.

Îşi poate imagina cineva din această sală cum arată libertatea fără dreptul de a alege?

Au trecut 25 de ani de la Revoluţie şi România cunoaşte acum cel mai grav regres democratic. Discret, fără avertismente, fără explicaţii, Guvernul condus de Victor Ponta a început să blocheze şi să elimine dreptul politic elementar de vot pentru milioane de români din ţară şi din Diaspora. Guvernul Ponta a săvârşit abuzuri inimaginabile într-o ţară democratică, fără scrupule şi fără regret. A călcat şi calcă în picioare Constituţia şi legile, deciziile justiţiei, doar pentru a rămâne în scaunul de la Palatul Victoria.

Modul în care sultanatul lui Ponta se raportează la votul prin corespondență și la românii care trăiesc în afara granițelor țării arată clar că nu le pasă nici de viața, nici de părerea copiilor și fraților noștri care își câștigă existența în străinătate. Mulți dintre ei s-ar întoarce și mâine acasă dacă ar avea condiții decente de trai și un loc de muncă prin care să-și întrețină familiile. Domnule Ponta, dacă ați fi pe jumătate preocupat de guvernare cum sunteți de viitorul domnului Șova, poate că aceste deziderate ar fi pe cale de a fi atinse.

Această moţiune de cenzură ar fi putut fi axată pe incompetența lui Victor Ponta și a miniștrilor săi, pe proasta guvernare. Modalitatea dezastruoasă în care a fost gestionat proiectul cardului național de sănătate ar fi putut constitui oricând o temă pentru moțiunea de cenzură. Guvernul Ponta a demonstrat o nepăsare crasă prin faptul că nu a făcut singurul lucru prin care ar fi evitat haosul şi miile de români de la cozi: să comunice.

O altă moţiune de cenzură pentru demiterea Guvernului Ponta ar fi putut fi determinată de aberaţiile fiscale fără precedent în domeniu. „Operaţiunea bacşişul” a arătat unde poate duce izolarea politică de realitate a unui ministru care, peste toate, îi mai lua şi în derâdere pe cei care erau în imposibilitatea de a se conforma acestei măsuri. Domnule Teodorovici, şi dumneavoastră trebuie să plătiţi pentru asta, pentru că împreună cu Victor Ponta ne transmiteţi acelaşi lucru: sfidare şi bătaie de joc.

Victor Ponta trebuie să plece! Motivul este atitudinea sa ostilă faţă de justiţie, temă care ar fi putut reprezenta o altă moţiune de cenzură. Guvernul Ponta este guvernul cel mai „curat”, guvernul cu cei mai mulţi miniştri puşi sub urmărire penală în timpul exercitării funcţiei. Darius Vâlcov a fost ţinut în Guvern până aproape de momentul de a fi arestat. Victor Ponta îşi dădea cu părerea dacă ar fi sau nu vinovat. Liviu Dragnea, condamnat în primă instanţă din poziţia de ministru. Victor Ponta acuză acum nici mai mult nici mai puţin că justiţia face politică.

 Domnule Ponta, instanţa a condamnat faptul că Liviu Dragnea a determinat falsuri în listele electorale, nu pentru că a îndemnat oamenii să iasă la vot. Iar dovada cea mai clară pentru acest lucru este că niciun lider politic nu a fost condamnat împreună cu el.

Să mai vorbim de cazul Dan Şova, pentru care aţi făcut orice ca să nu ajungă în faţa unui judecător, ca orice simplu cetăţean faţă de care s-ar cere arestarea preventivă? A devenit evident pentru toată lumea că vă e frică de ce ar putea spune Dan Şova. Acesta este adevăratul motiv pentru care au trecut mai bine de două luni de zile de la votul din Senat fără să se întâmple nimic. Au fost două decizii ale Curţii Constituţionale pe care le-aţi ignoraţi cu neruşinare, dar aţi preferat o telenovelă absurdă a hârtiilor plimbate între plen – Biroul Permanent – comisia juridică şi înapoi.


Victor Ponta, oricât te-ai dedubla, oricât ai minţi şi înşela, oricât ai încerca să găseşti alţi vinovaţi pentru ceea ce faci, NU poţi prosti acest popor! Ţi-a arătat-o verde-n faţă la alegerile prezidenţiale, dar se pare că NU ai înţeles nici acum de ce ai pierdut.

 

Doamnelor şi domnilor,


Moţiunea de cenzură putea să vizeze aceste teme enunţate şi poate multe altele. Logica parlamentară, însă, ne permite o singură astfel de acţiune în fiecare sesiune. Motivul fundamental pentru care considerăm că trebuie, acum, să retrageţi încrederea acestui Guvern este faptul că şi-a bătut joc de ceea ce este mai sfânt într-o democraţie!

Vedem de dimineaţă până seara enunţuri docte la televizor sau pe holurile Parlamentului: marota „nu există politică fără politicieni”.

Semnatarii moțiunii întreabă : există politică fără voturi?!
Poate că acum este momentul să ne gândim extrem de serios dacă ceea ce face acest Guvern, această majoritate parlamentară care îl girează, se mai numeşte politică.

Singura, dar singura sursă a politicii, stimaţi parlamentari, este votul.

Partidele, Parlamentul, Guvernul, Preşedintele, statul, există doar pentru că cetăţeanul îşi poate pune încrederea, prin vot, într-un politician sau altul. Fără vot nu există încredere, iar fără încredere nu există politică!


Din păcate, ceea ce defineşte acest Guvern al lui Victor Ponta este o politică de sfidare care diluează constant şi progresiv democraţia. Acest lucru trebuie să înceteze!


Au trecut şase luni de la alegerile prezidenţiale. Acela a fost ultimul moment în care poporul a vorbit, clar şi răspicat. Mesajul pe care PSD a refuzat cu încăpăţânare să-l înţeleagă în tot acest timp este acela că România este un popor de cetăţeni care îşi apără drepturile.

Oamenii au ales să fie reprezentaţi, dar nu conduşi. L-au ales pe cel atent la nevoile lor, NU pe cel care se consideră îndreptăţit să conducă o ţară precum un stăpân de moşie. Au decis că vor politica celui care aşteaptă votul şi încrederea cetăţenilor şi NU a celui care, cu înverşunare, consideră că voturile sunt doar o adunătură de cifre, pe care să le manevreze.
Oamenii au ales faţa curată şi NU masca de sub care rânjește Victor Ponta.

Stimaţi parlamentari PSD,

Au trecut şase luni de când alegătorii v-au transmis şi dumneavoastră că nu sunteţi „aleşii poporului”, că nu sunteţi privilegiaţii naţiunii doar pentru că sunteţi membri ai acestui Parlament. Atât dumneavoastră, cât şi noi, suntem doar reprezentanţi, cei împuterniciţi cu interesele poporului şi NU cu ale noastre.

Acum veţi înţelege poate de ce Victor Ponta este un faliment şi de ce este atât de important pentru noi să traducem în lege ceea ce NU există acum, şi e o nedreptate: garantarea deplină a dreptului la vot.

Dacă Victor Ponta a blocat, cu rea intenţie, votul românilor la alegerile prezidenţiale pentru străinătate, ACUM recidivează. Refuză organizarea alegerilor parţiale locale și parlamentare. Pentru acest lucru, care este un derapaj grav de la normele democratice, el trebuie sancţionat. Victor Ponta a fost trimis acasă deja, la prezidenţiale. Același lucru trebuie să-l facem și noi, astăzi, aici, în Parlament!

Votul prin corespondenţă este proiectul validat în alegerile prezidenţiale.


Este proiectul pe care preşedintele Klaus Iohannis şi Partidul Naţional Liberal l-au asumat, pentru că s-a dovedit şi cu „aportul” Guvernului Ponta, o necesitate absolută pentru democraţie.

După alegerile prezidenţiale, PSD nu a prezentat niciun proiect de lege privind votul prin corespondenţă. PNL a prezentat propriul proiect de lege, redactat în urma consultării cu asociaţiile cetăţenilor români din diaspora. PSD a blocat această iniţiativă, fără nicio justificare. La fel a procedat PSD şi cu proiectele de lege anterioare. Nimic nou sub soare.

A respecta, aşa cum pretindeţi, rezultatul alegerilor ar fi însemnat să NU vă opuneţi adoptării acestui proiect de lege. Ar fi însemnat să fiţi primul care îl semnaţi, atunci când v-am cerut-o. Ar fi însemnat să nu vă ascundeţi în spatele declaraţiilor generale, evazive, ci să acceptaţi cu subiect şi predicat faptul că este un pas fundamental pentru consolidarea democraţiei.

Chiar dacă în mod formal iniţiativa a venit din partea opoziției, NIMIC nu v-ar fi împiedicat să o acceptaţi. Dar pentru acest lucru ar fi trebuit să vă călcaţi pe orgoliu şi să recunoaşteţi în faţa tuturor abuzul pe care l-aţi săvârşit.

PSD a dat încă o dată dovada că este incomodat și deranjat de românii din Diasporă. PSD a refuzat recent să introducă în legea alegerilor parlamentare reprezentarea adecvată a acestora în forul legislativ. PSD vrea cât mai puțini reprezentanți ai Diasporei în Parlament.

Domnule Ponta, aţi vrut să ajungeţi Președintele României prin sabotarea deliberată a românilor din Diaspora. E timpul să recunoaşteţi şi să părăsiţi puterea.

Întreaga Europă a văzut ce s-a petrecut la alegerile din toamna anului trecut, umilinţa la care au fost supuşi românii din străinătate, doar pentru că au îndrăznit să vrea să voteze. Interesul personal, evident şi direct de a deveni Preşedintele României cu orice preţ v-a făcut să limitaţi votul românilor de peste hotare doar pentru că aveau alte opţiuni politice decât cele acceptate de Partidul Social Democrat.

PSD a susţinut în diferite ocazii că introducerea acestei legi este o prioritate dar totul a rămas doar la nivel de declaraţii fără acoperire. La alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, câteva mii de cetăţeni români nu şi-au putut exercita dreptul de vot. PSD a acţionat deliberat pentru împiedicarea dreptului de vot al cetăţenilor români din diaspora. Ancheta organelor de cercetare penală privind votul din diaspora este în curs de desfăşurare. Guvernul Ponta nu a găsit niciun vinovat, în afara celor doi miniştri de externe, Titus Corlăţean şi Teodor Meleşcanu, care au demisionat. Nici măcar aceştia nu şi-au asumat vreo vină, primul fiind în continuare senator PSD, al doilea consilier personal al lui Victor Ponta.

Aţi stabilit personal, domnule Ponta, cu ajutorul condamnatului penal Liviu Dragnea, un întreg sistem normativ, organizatoric şi de comunicare prin intermediul căruia participarea Diasporei la vot să fie blocată, subestimată şi minimalizată sub aparenţa legalităţii.

S-a anunţat, de pildă, că în 2014 va fi respectat numărul secţiilor de votare din străinătate utilizate şi în cadrul alegerilor anterioare. Dar locul în care aceste secţii au fost organizate a fost schimbat astfel încât ele să deservească un număr cât mai mic de cetăţeni. Au fost desfiinţate secţii esenţiale şi au fost înfiinţate sau păstrate secţiile aproape inutile, în ciuda datelor de la alegerile anterioare.
 
·    În Spania, de pildă, s-a renunţat la secţia de votare de la Las Palmas de Gran Canaria, din Insulele Canare, în care trăieşte o comunitate de circa 8.000 de români. Ei ar fi trebuit să străbată mii de kilometri pentru a putea vota! S-a menţinut însă secţia din Santiago de Compostela, pentru că acolo în 2009 au votat doar 80 de persoane.

·    La Londra, deşi numărul de români s-a dublat de la alegerile din 2009, au fost înfiinţate tot trei secţii de votare.

·    În SUA numărul secţiilor de vot a scăzut de la 28 la 22. Două secţii au fost desfiinţate numai în Chicago, unde trăieşte una dintre cele mai importante comunităţi româneşti – fiind însă organizate secţii cu doar câteva zeci de voturi.

·    În Italia, unde numărul românilor a crescut constant, au fost stabilite cu patru secţii mai puţin decât în 2009. Guvernul Ponta a renunţat la secţiile de votare de la Rimini, Latina, Terni, Olbia, Viterbo, Marcellina, localităţi în care trăiesc comunităţi româneşti consistente. Pentru a vota, 10.000 de români din Latina şi Sezze ar fi trebuit să parcurgă 100 de kilometri până la Roma. În schimb, MAE a înfiinţat secţii noi la San Remo şi Canicatti, unde numărul românilor e mult mai mic. La Torino, unde avem o comunitate de 50.000 de români, acestia au fost deserviți de o singură secție. La Trieste, însă, unde avem doar 2000 de români, am avut două sectii.

·    În Republica MoldovaGuvernul Ponta a luat decizia de a-i împiedica pe românii basarabeni să voteze, după ce la secţiile de votare deschise pentru alegerile europarlamentare PSD a obținut scorul de 5%. Guvernanţii au pretins că au luat în considerare numărul şi amplasamentul secţiilor de la alegerile prezidenţiale precedente, din 2009, ignorând faptul că din 2009 până în 2014 sute de mii de basarabeni au căpătat cetăţenia română.
 
Candidatul Ponta a fost imun la avertismentele că alegerile sunt organizate dezatruos.


Guvernul a fost avertizat constant de românii din Diaspora, de organizaţiile non-guvernamentale şi de parlamentarii de Diaspora că se îndreaptă spre un dezastru organizatoric şi că blochează dreptul de vot al românilor. A preferat să tacă şi când nu a putut-o face, a răspuns agresiv şi zeflemitor.


Chiar în ziua votului, 16 noiembrie, Gabriela Vrânceanu Firea, acelaşi purtător de cuvânt al PSD, a prezentat imagini prin care încerca să demonstreze că românii se înghesuie deliberat la secţiile de votare din Londra, în timp ce la o altă secţie “din apropiere” nu este nimeni la urne. Era vorba, însă, despre o secţie aflată la 350 de kilometri de Londra, în Liverpool, organizată tocmai pentru a bifa criteriul numeric ipocrit stabilit de Guvernul Ponta.


Premierul Ponta însuşi şi-a dat arama pe faţă, în văzul întregii naţiuni la momentul unei dezbateri, când i-a răspuns lui Klaus Iohannis că principiul “Fiecare cetăţean are drept de vot” este “o lozincă”. Nu. Nu este o lozincă – este chiar temelia oricărei democraţii.


Lozinci sunt vorbele pe care le auzim neîncetat din gura actualului prim-ministru, rostite cu tupeu şi fără remuşcare.


Chiar dacă nu-i convine domnului Victor Ponta, românii din străinătate sunt în aceeaşi măsură cetăţeni ca şi dumnealui şi au aceleaşi drepturi. Ba chiar, spre deosebire de încă prim-ministrul Ponta, acei români sunt mai legaţi de această ţară decât este cel care asigură acum şefia Guvernului.

Acei români trimit în ţară mai mulţi bani decât orice investitor străin. Acei români, pe care îi ignoraţi voi cei din PSD, au părinţi şi copii în România. Din munca acelor români vin taxe şi impozite pe care stă Guvernul susţinut până acum majoritatea parlamentară.

Această atitudine pe care o contestăm şi cerem să înceteze a dus la realitatea inacceptabilă că românii de peste hotare au fost loviți şi atacați cu gaze lacrimogene doar pentru că au manifestat un spirit civic. Și asta exclusiv din vina Guvernului Ponta – pentru că forţele de ordine din statul unde sunt acreditate misiunile diplomatice ale României suplimentează efectivele de pază şi ordine doar la solicitarea scrisă a ambasadelor.


În urma acestui moment, pe care dorim să nu-l uitaţi, Partidul Naţional Liberal şi-a asumat să pledeze cu îndârjire pentru soluţii prin care drepturile politice ale tuturor românilor, din ţară şi de peste hotare, să fie respectate.

Pentru România, asta înseamnă să obligăm Guvernul Ponta în instanţă să organizeze alegeri parţiale. Am făcut-o dar, în ciuda deciziilor justiţiei, Guvernul Ponta refuză organizarea alegerilor. Pentru Diaspora, înseamnă să găsim o soluţie pentru a garanta românilor că pot vota indiferent de ţara în care se află sau de simpatiile politice pe care le nutresc. Am găsit acea soluţie dar Guvernul Ponta o blochează sistematic.


Suplimentarea numărului de secţii de votare din străinătate este o soluţie, dar am văzut cum în 2014 Guvernul a refuzat cu obstinaţie să o facă! NU mai putem lăsa această răspundere exclusiv în sarcina unor organisme care pot dovedi incompetenţă sau partizanat politic. Creşterea numărului de secţii prin calibrarea lor prealabilă graţie înscrierii pentru vot nu garantează capacitatea de a acoperi funcţional tot spaţiul Diasporei româneşti.


Sunt zone în Europa, Orientul Mijlociu, America, Africa în care statul român nu are şi nu va avea niciodată o acoperire instituţională rezonabilă. Şi unde, totuşi, există comunităţi cu mii de români. Acestor români avem obligaţia de a le oferi o soluţie urgentă de vot la distanţă. Pentru că fiecare dintre ei este preţios şi are dreptul de a vota, indiferent că se găseşte în Insulele Canare, în Haifa, în Dallas sau în Cape Town.


Sunt români, chiar în ţările cu cele mai multe reprezentanţe diplomatice, care trebuie să parcurgă distanţe prea mari pentru a vota. Pentru alţii este prea costisitor ori serviciul chiar nu le permite să ajungă la o secţie de votare.

În acest scop avem nevoie de votul prin corespondenţă. Este o soluţie care a întârziat prea mult în a fi pusă în practică şi în România.


Italia, Austria, Marea Britanie, Belgia, Elveţia, Germania, Spania, Irlanda, Franţa, Luxemburg, Canada, Suedia, Norvegia, Noua Zeelandă şi mai multe state din SUA practică cu succes, în diferite forme, acest sistem care reprezintă o uzanţă pentru statele democratice.


În Marea Britanie, la ultimele alegeri, 15 la sută dintre alegători au folosit votul prin corespondenţă.


Vreţi să cunoaşteţi lista ţărilor care nu utilizează decât votul prin prezenţă personală la urne și refuză votul la distanță, ca să vedeţi alături de cine se află România acum?


Afganistan, Angola, Azerbaidjan, Belarus, Botswana, Bulgaria, Capul Verde, Republica Centrafricană, Columbia, Coasta de Fildeș, Croația, Cehia, Djibouti, Republica Dominicană, Ecuador, Guineea, Finlanda, Georgia, Ghana, Guinea-Bissau, Guyana, Honduras, Iran, Irak, Kazahstan, Kirghistan, Laos, Moldova, Mozambic, Namibia, Niger, Peru, Federaţia Rusă, Rwanda, Senegal, Singapore, Africa de Sud, Sudan, Siria, Tunisia, Turcia, Ucraina, Uzbekistan şi Yemen. Ţineţi cont de faptul că din acest bilanț dispar în fiecare lună câte două state.
Victor Ponta are un singur obiectiv: să câştige timp până când legea votului prin corespondenţă nu mai poate fi aplicată la alegerile parlamentare din anul 2016.

Pentru a-şi conserva privilegiile politice, este evident de ce Ponta şi PSD sunt dispuşi să blocheze dreptul universal la vot.

Partidul Naţional Liberal a elaborat legea votului prin corespondenţă, cel mai complet proiect de lege de până acum. A fost rezultatul unei consultări publice care a implicat asociaţii din Diaspora, ONG-uri specializate în probleme electorale, constituţionalişti şi specialişti ai AEP. Este un proiect „la cheie”, faţă de care singura replică pe care a putut să o producă de actuala putere a fost prin gura lui Călin Popescu Tăriceanu: „dacă românul din străinătate îşi vinde votul pentru un mic şi o bere?”. Sau poate ar trebui să-l cităm și pe domnul Valeriu Zgonea, care se pronunța încă din 2014. Prezent la o reuniune cu comunitățile românilor din Italia acesta a declarat: „Pentru a se adopta votul prin corespondenţă, ar trebui să existe voinţă politică. Pentru 2016, mi-e greu să cred că se va aplica.”

Parlamentarii PSD, majoritari în Comisia de Cod Electoral, sunt cei care zilele trecute au respins o propunere susținută de semnatarii moțiunii în vederea creșterii numărului de parlamentari care să reprezinte interesele Diasporei românești. Prin acest vot, demagogia de care dă dovadă Victor Ponta a fost validadă de parlamentarii puterii.

Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni sub conducerea PSD, în loc să promoveze introducerea votului prin corespondenţă, a creat baza pentru a nu rezolva această problemă: ea nu este menţionată între priorităţile sale de acţiune, potrivit documentului « Strategia privind relaţia cu românii de pretutindeni 2013 – 2016 ».

De altfel, nici Programul de guvernare al Guvernului Ponta pentru perioada 2013 – 2016 nu prevede ca o necesitate introducerea votului prin corespondenţă.

Concluzia este simplă: principalul blocaj privind exercitarea dreptului la vot prin corespondenţă vine din partea PSD.

Dacă în actuala sesiune parlamentară proiectul de lege privind votul prin corespondenţă nu este adoptat, există riscul ca la viitoarele alegeri parlamentare din 2016 să se voteze prin aceleaşi metode ca şi la alegerile din 2014, iar dreptul la vot să fie în continuare îngrădit.


Guvernul Ponta a atins limita incompetenţei şi a lipsei de bună credinţă în privinţa votului prin corespondenţă.

 
Intervenţia Preşedintelui României de a găsi o modalitate prin care partidele politice să ajungă să rezolve problema votului prin corespondenţă s-a lovit de refuzul sistematic al Guvernului Ponta de a veni cu soluţii sau de a discuta.

Au fost epuizate toate căile instituţionale de deblocare a situaţiei generate de refuzul PSD de a discuta introducerea votului prin corespondenţă.


Singura soluţie pentru deblocarea acestei situaţii este schimbarea actualei echipe guvernamentale prin votul democratic al Parlamentului.


Este motivul pentru care semnatarii moțiunii au iniţiat acest demers.


Semnatarii moțiunii au soluţiii: PNL s-a angajat nu numai prin proiectul de lege pe care l-a iniţiat, ci şi prin Programul de Guvernare votat şi asumat de cel mai reprezentativ for al partidului.

Este nevoie de un nou Guvern, de o nouă viziune, de deblocarea urgentă a unei situaţii prin care sunt îngrădite drepturile constituţionale ale unei importante categorii a cetăţenilor români.

Aceeaşi călcare în picioare a dreptului la vot de către Guvernul Ponta se produce în aceste zile, după ce justiţia a constatat „excesul de putere” al Executivului.
 
            Victor Ponta refuză reprezentarea politică a câteva sute de mii de români. Domnule Ponta, de ce nu refuzaţi să primiţi la buget şi taxele sau impozitele pe care le plătesc aceşti oameni? „Nu există taxare fără reprezentare” este o regulă de aur o democraţiei pe care dumneavoastră o ignoraţi cu bună ştiinţă.


Este aceeaşi atitudine nepăsătoare şi dispreţuitoare, dacă nu de răzbunare, faţă de românii din țară. Asigurarea unor alegeri corecte, a reprezentării cetățenilor și respectarea termenelor scrutinelor ar trebui să fie prima grijă a oricărui Executiv democratic.
 
NU o să vedeţi această preocupare din partea Guvernului condus de Victor Ponta, care în continuare ignoră deciziile instanțelor judecătorești, care obligă Executivul să organizeze alegeri.
 
Sunt 19 colegii de senatori şi deputaţi unde cetăţenii nu mai beneficiază de reprezentare parlamentară, în ciuda faptului că legea obligă Guvernul să organizeze alegeri. Este vorba de sute de mii de români din Galaţi, Bucureşti, Bacău, Buzău, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Covasna, Dolj, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Mureş, Vrancea care nu sunt reprezentanţi.


Guvernul Ponta ar fi trebuit să organizeze alegeri parţiale locale pentru funcţiile vacante de preşedinte al Consiliului Judeţean în șase județe – Botoşani, Neamţ, Vâlcea, Mehedinţi, Cluj şi Brăila – și pentru funcțiile vacante de primar în 28 de localități, inclusiv primării de municipii reședință de județ precum Sibiu, Râmnicu-Vâlcea, Piatra Neamţ, Târgoviște.

Doamnelor şi domnilor,

Acesta este stadiul în care a ajuns democraţia din România! Guvernul este condamnat de trei instanţe pentru că blochează organizarea alegerilor – şi refuză chiar şi aşa să se conformeze legii!

PNL a folosit calea justiţiei, Curtea de Apel Cluj i-a spus domnului Ponta că a săvârşit un „exces de putere”. Vedem că nu-l interesează nici măcar acest lucru.

Mai mult, Curtea de Apel București a luat două decizii care confirmă că Guvernul Ponta încalcă flagrant legea. Premierul nu are nicio remuşcare.

În consecinţă, este eticheta care spune totul despre modul în care PSD înțelege guvernarea. Ţine de dumneavoastră, parlamentari ai majorităţii, dacă vă întovărăşiţi cu această atitudine în continuare sau folosiţi acest moment pentru a vă dezice.

Înţelegem că pentru actualul şef al Guvernului blocarea alegerilor parţiale reprezintă interesul politic direct al preşedintelui PSD, Victor Ponta. Pierderea previzibilă a acestor alegeri înseamnă din punct de vedere politic mai mult decât pierderea unei primării. PSD fuge de momentul în care ar ajunge faţă în faţă cu alegătorii, DAR asta nu înseamnă că drepturile politice fundamentale ale milioanelor de cetățeni pot fi trecute cu vederea.

Nu înseamnă că poate fi suspendat principiul democraţiei doar pentru că pierderea acestor alegeri ar însemna pentru Victor Ponta pierderea propriului partid şi a guvernării.

Aceasta este o politică tipică a laşităţii pe care o vedem de trei ani de zile.

Vă aduceţi aminte, chiar Victor Ponta în urmă cu trei ani, din Opoziţie, sancţiona Guvernul în funcţie pentru acelaşi lucru: „Vom acţiona atât în instanţa civilă pentru ca instaţa să oblige Guvernul să organizeze alegeri, să respecte legea, de fapt, cât şi din punct de vedere penal faptul că primul ministru al României, oricum se numeşte el, refuză să respecte o lege a ţării”

Această alergie a PSD la alegeri se traduce uneori în situaţii dramatice, cum este cazul municipiului Rădăuți, din județul Suceava. Primarul este suspendat din septembrie 2014, iar consiliul local, dizolvat din luna octombrie 2014. De atunci, conducerea a asigurat-o secretarul interimar al primăriei municipiului, căruia i-a expirat recent interimatul. În consecință, Primăria Rădăuți a întârziat cu plata salariilor angajaților primăriei, fiindcă nu avea cine semna pentru ele. Firmele care au contracte cu primăria au rămas neplătite. Spitalul Municipal este într-o situație delicată, pentru că nu are cine să semneze prelungirea interimatului celui care ocupă funcția de director.

„Excesul de putere” al Guvernului condamnă, aşadar, comunitățile locale la haos administrativ. Acum PSD nu guvernează pentru cetățeni, PSD guvernează pentru partid, iar interesul partidului este să menţină puterea cu preţul oricărui abuz.

Stimați senatori şi deputaţi,

Ne aflăm, așadar, în fața unei decizii importante, a cărei miză ține de acordarea unei șanse – sau nu – democrației din România.
Dacă veți vota moțiunea de cenzură înseamnă că ați înțeles deja mesajul dat de alegători în noiembrie 2014. Atunci, românii din străinătate au ieșit în stradă și au strigat ”Vrem să votăm!”. Acum, românii din țară – mulți dintre ei – nu au reprezentanți. Nu ies și nu-și strigă nemulțumirea în stradă, dar vocea lor e exprimată de instanțele din România, care, rând pe rând, obligă Guvernul Ponta să organizeze alegeri.
Dacă nu veți vota moțiunea de cenzură, veţi arăta că sunteți rupți de cetăţeni, de propriii voștri alegători. A vota împotriva moțiunii de cenzură echivalează cu a gira acțiunile nedemocratice ale Guvernului Ponta, a fi de acord cu blocarea votului în Diaspora și în țară, a accepta subminarea principiilor democratice.

Stimați parlamentari,


Când veți merge în fața urnelor de vot, pentru a vă pronunța asupra acestei moțiuni de cenzură, vă rog să vă amintiți că, așa cum spuneam la început, alegerile reprezintă fundamentul democrației, în timp ce reprezentarea este esența democrației.

Gândiți-vă că ați fost aleși de români în aceste funcții de demnitate ca să alegeți în locul lor. Gândiți-vă ce ar alege ei, acum, dacă ar fi în locul vostru.
Gândiți-vă că, dacă le refuzați dreptul de a alege, vă refuzați de fapt propriul vostru drept de a mai fi aleși.

 

Vă urez o zi buna,

                                                                                                                                                                                                                                                                                       Aurelian Mihai, deputat diaspora

POLITICA ȘI COMPROMISUL


                                                                                                                                                                                                                                                                                         „Omul s-a născut liber şi este
                                                                                                                                                                                                                                                                                         pretutindeni în lanţuri”
                                                                                                                                                                                                                                          Jean Jacques Rousseau

          Omul se află continuu în procesul evoluției; el nu se oprește într-un punct, ci tinde mereu spre perfecționare, întotdeauna, cum se spune, este loc și de mai bine. Experiența vieții face ca fiecare dintre noi să devină mai mult decât este.  
   Viața omului e un întreg proces spiritual al cărui sfârșit nu poate fi prevăzut. În laboratorul ființei se amestecă o mulțime de substanțe, sunt adăugați o mulțime de reactivi, uneori catalizatori care măresc vitezele reacțiilor, dar niciodată un putem fi siguri de ceea ce se va obține. Presupunem doar, ghidându-ne după rezultatele experiențelor asemănătoare. Deducem sau intuim. Deducem implicând simțurile dar și gândirea - judecata, raționamentul; intuim, adică încercăm să ne imaginăm viitorul, bazându-ne pe cunoștințe și experiențe acumulate. Unii consideră intuiția a fi irațională, în opoziție cu simțirea și gândirea, dar ea este mult ajutătoare. C. J. Jung spunea: „Dacă se speră sau se nutrește exclusiv convingerea că fiecare conflict se poate rezolva potrivit legilor rațiunii, există riscul de a se obstacula o soluționare reală de natură irațională”. Perturbări, reacții imprevizibile  pot fi, așteptările, de multe ori ne pot fi înșelate.
    Putem deci evalua faptele, valorile trecutului, dar nu le putem evalua pe cele ale viitorului, un putem ști cum vor crește sau descrește. „Ceața” plutește în mod infim asupra trecutului, dar este intensă asupra viitorului. Trecutul are glas, prezentul este asurzitor, viitorul e mut; viața ne oferă șansa de a atinge măcar, binele și frumusețile ei! Poate de aceea în cutia Pandorei a și rămas – Speranța.
   Acțiunile din viața omului trebuie să aibă în primul rând motivații raționale. Fiecare om caută să rezolve problemele vieții în interes personal, familial și în armonie cu societatea, adoptă o cale de luptă pentru atingerea unui scop care include cunoștințe teoretice și practice, ia în final anumite decizii, adică face politică. Jean Jaques Rousseau (1712-1778) considera că fiecare om participă activ la treburilor statului prin deciziile sale și fiind o ființă morală - în măsura în care respectă un set de reguli de comportare impuse de normalitatea în viaţa de familie şi în cea de societate -  este obligat a face legătura dintre politică și morală. Filozoful francez Vincent Descombes (n. 1943) a făcut distincția dintre politică și morală, spunând că „poziția morală este poziția spectatorului, poziția politică este cea a actorului”. Da, dar spectatorul este cel ce apreciază, determină valoarea actorului!
   Dispunem de timp și de spațiu acordat, în care ne desfășurăm viețile atât de scurte - vai!- și încercăm să creăm acea armonie mult dorită, pentru care uneori suntem dispuși a face compromisuri – înțelegeri, cedări. Trăim, se pare, o perioadă a compromisurilor, întrucât cu toată libertatea avută, se aud deseori zornăituri de lanțuri.
   Persoanele care purced la compromisuri au diferite caractere - însușiri psihice-morale - care „se manifestă în modul lor de comportare, în ideile și în acțiunile lor”. Comportamentul pe parcursul vieții poate fi îmbunătățit, corijat, omul ajungând a avea opinii, păreri, chiar idei clare. „A gândi nu mai este a contempla, ci a te angaja, a fi cuprins în ceea ce gândești, a fi într-un proces-eveniment dramatic al ființei-în lume”, spune filozoful francez Emmanuel Levinas (1906-1995) în cartea sa „Între noi – încercare de a-l gândi pe celălalt”.
   Caracterul unui om poate fi frumos, de admirat sau urât - de neacceptat. Oamenii pot avea diverse motive pentru a-și schimba părerile, ideile, funcție de experiențele dobândite, de adaptare la noile condiții de viață, de dorința de a îndrepta anumite greșeli. A-ți schimba părerile nu denotă neapărat un caracter urât. Există însă și oameni cu caractere urâte determinate de dorința de parvenire, orgoliu exacerbat sau labilitate psihică. Când intervin anumite evenimente, ele pot schimba viziunea unor oameni, fără a-i face pe ceilalți din jur să considere că a făcut ceva greșit, ci chiar să le fie apreciate noile viziuni și noile acțiuni, fără a le defăima caracterul, acea „putere morală a omului”, dar numai atunci când schimbarea este făcută în cadrul dreptății, sincerității, binelui general.
   Unii consideră că a face compromisuri este o adevărată artă care necesită talent. „Podoaba vieții este talentul, cununa talentului e caracterul”, spunea academicianul român Simion Mehedinți. Viața ne-a demonstrat că unele minți luminate, talente, chiar genii ale omenirii, nu au avut ceea ce li s-ar fi cerut în plus – caracter - și lipsa acestuia i-a împins la greșeli. Mai târziu, ei au fost numiți „monștri umani” sau „genii ale răului”.
   A existat și există în deciziile politice așa numita morală a compromisului și chiar una a lașității, cu efecte pe termen scurt sau pe termen lung. Iată de ce moralitatea a jucat și joacă în continuare un rol important în deciziile politice. Unii consideră că politica astăzi nu mai are nevoie de morală, dacă interesele par să convină momentan. Este adevărat că suntem uneori puși să alegem între a face un compromis sau a renunța păstrându-ne principiile pe care le-am avut până în acest moment și care au constituit caracterul nostru. Când facem un compromis, suntem în situația de a trece granița ființei noastre, renunțăm la ceea ce până atunci poate fusese un crez, o valoare, pentru a putea merge mai departe și a spera în mai bine. Important este ca deciziile luate, compromisurile făcute să nu le regretăm mai târziu. Necesare în acel moment sunt: inteligența și prevederea.
   Clar este că suntem ființe sociale și trebuie să conviețuim, să ne acceptăm și să încercăm să învățăm unii de la ceilalți. Aceasta presupune o oarecare situație de compromis, „o reglare a intereselor contradictorii care dă fiecărui adversar satisfacţia de a crede că a primit ceva ce nu trebuia să aibă şi că nu a fost privat”. Întrebările esențiale care s-ar pune: În ce scop se face compromisul? Pentru evitarea unui haos existent, pentru supraviețuire, pentru progres? Ce cedezi? Ce dobândești? Cât de maleabil trebuie să fii? Cât de inflexibil? Este moral a face compromisul respectiv? Este făcut pentru ideea de bine și de progres, sau numai de supraviețuire? Se poate face chiar dacă el este contrar cu convingerile formate sau pe care tocmai societatea ni le-a impus? Nu poate fi semn de slăbiciune, sau remediu pentru o cale greșită? Se ia în calcul demnitatea și sinceritatea în acest nou demers? Cel ce-și asumă compromisul, își asumă și o mare responsabilitate.
   Revin însă la cadrul religios, la italianul - Sfântul Toma de Aquino  (1225-1274) – călugăr, teolog, filozof, doctor al Bisericii, cel care a afirmat că întotdeauna viaţa omului trebuie să fie adecvată la ceea ce este specific şi constitutiv omului - raţiunea. Binele omului este în conformitate cu faptul de a fi fiinţă raţională: „Bonum hominis est secundum rationem esse”. Conform teoriei lui, omul este fiinţă morală prin însăşi condiţia umană și în acelaşi timp este „o fiinţă familială, citadină, politică”, cele două însuşiri mergând împreună: condiţia morală şi cea politică. Filosofia politică a Sfântului Toma pleacă de la condiţia descoperită de Aristotel - unitatea între morală şi politică –, el dezvoltând mai amplu condiţia morală, virtuţile morale, nelăsând deoparte condiţia politică. În concepția lui Aristotel, politica este o știință care studiază omul ca zoon politikon (animal social), politikon provenind de la cuvântul polis, „cetate” în limba greacă. Ideea lui este că „ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la datele concrete ale istoriei. Un regim neadaptat la realitate se găsește în mod necesar sancționat pe termen lung prin tulburări sau revoluții.(…) Cetățile fiind diferențiate prin date geografice, prin populație, prin cultură și istoria lor, nu se poate furniza un model universal de cetate ideală”. Ca atare, inflexibilitatea  nu are rost în politică, fiindcă aici trebuie avut doar interesul de bine al poporului care este guvernat.
   Ideea compromisului trebuie și ea să aibă un timp de pregătire (spontaneitatea poate fi o mișcare greșită „pe tabla de șah”), în acest mod existând un timp de a se convinge de necesitatea compromisului, ca fiind singura soluție viabilă la problema apărută și a se împăca cu ideea, spre a nu avea regretul momentului decisiv. Trebuie avută acea virtute numită răbdare, stăpânire de sine. James Clawell, în cartea sa „Shogun”, considera că sunt șapte emoții importante ale omului: „Bucuria, mânia, neliniștea, adorarea, mâhnirea, teama și ura. Dacă un om nu se lasă în voia lor, înseamnă că are răbdare”. Apoi, odată ce ideea compromisului a fost confirmată, acceptată, ea devine obișnuință și uneori chiar resemnare, se începe construirea altui „univers”, el nemaiavând acel principiu existent până atunci. Pentru a nu fi însă un simplu act negustoresc și pentru a nu se ajunge la confuzia și inversarea valorilor, compromisul în demersul său trebuie să țină cont și de conștiința care nu poate renunța total la principii și valori, atâta timp cât omul este moral și dorește binele lui și al societății în care își duce traiul. Iar relația corectă cu binele, necesară în determinarea compromisului, implică relația corectă cu Dumnezeu! 


                                                                                                                                                                                                                                                                               Vavila Popovici – Raleigh, NC, USA 

    Interviu cu Victor Atanasie Stănculescu, fost ministru al Apărării

                                                                     Victor Atanasie Stănculescu: Lovitura de stat din decembrie ‘89 nu a fost dată pentru Iliescu

  de SABINA FATI 

    Victor Atanasie Stănculescu, 85 de ani, mărturiseşte că avea legături cu reprezentanţi ai serviciilor secrete occidentale în perioada 1980-1990, pe vremea când conducea Departamentul Înzestrării din MApN.
  General şi fost ministru al Apărării în ziua în care Ceauşescu a fugit, Stănculescu se află acum în penitenciarul din Jilava, condamnat pentru omor deosebit de grav săvârşit prin reprimarea revoluţiei de la Timişoara. Stănculescu recunoaşte că Ion Iliescu l-a protejat în perioada în care era preşedinte, iar procurorul general al României din acea perioadă a jucat în favoarea sa.
  Victor Atanasie Stănculescu a preluat puterea, ca ministru al Apărării înainte de fuga lui Ceauşescu, în dimineaţa de 22 decembrie, când le-a şi cerut soldaţilor să revină în cazărmi. Această lovitură de stat avea mai mulţi clienţi politici în acele zile: „Puteam să aleg între Ion Iliescu, aflat pe poziţii, Ilie Verdeţ, care era dispus să facă repede un guvern recondiţionat, Constantin Dăscălescu, despre care aveam informaţii că vrea să cheme Marea Adunare Naţională. Eu mă gândisem însă la Mihai Botez, dar nu ştiam de unde să îl iau“.
                                  De ce l-aţi trădat pe Ceauşescu?
  V.A.S.: Pentru că în acele momente România era în pragul unei iugoslavizări, din cauza presiunii externe, chiar înaintea dezmembrării propriu-zise a Iugoslaviei, dar şi pentru că eram în pragul unui război civil. În al treilea rând, ţara era plină de agenţi străini.
                            Deci v-aţi hotărât să-l trădaţi pe 22 decembrie?
  V.A.S.: Da, am văzut că altă soluţie nu era, fie continuam acţiunile care fuseseră amplificate şi din exterior, dar şi de dorinţele unora de a se reabilita, fie încercam să oprim dezastrul.
                                       Cine voia să se reabiliteze?
  V.A.S.: Vă dau exemplul cel mai relevant: generalul Nicolae Militaru, care fusese dat afară din armată şi făcut, din comandantul Armatei Bucureşti, adjunctul ministrului Construcţiilor, în momentul în care s-a aflat că fusese partizan al GRU –Directoratul principal de spionaj, structura de spionaj militar a Moscovei din 1918 până acum (n.a).
  Acest lucru s-a întâmplat după încercarea de răsturnare a lui Ceauşescu din 1978 în care a fost implicat, dar, potrivit WikiLeaks, într-o telegramă clasificată a Ambasadei Statelor Unite la Bucureşti se descrie şi o altă încercare de asasinare a lui Nicolae Ceauşescu din 23 mai 1974. Vă aduceţi aminte de aceste lucruri?
  V.A.S.: Ştiu despre mişcarea din armată condusă de Militaru şi de alţi câţiva generali, care erau legaţi de structurile ruseşti, dar nimic despre ce s-ar fi întâmplat în 1974.
  Vreţi să spuneţi că singurul complot împotriva lui Ceauşescu despre care aţi auzit este cel la care a participat Militaru?
  V.A.S.: Am auzit şi despre Scrisoarea celor 6.
  Dvs. v-aţi gândit vreodată la posibilitatea răsturnării lui Ceauşescu?
  V.A.S.: Nu.
  În afară de Nicolae Militaru, care într-un fel a fost adversarul dvs. personal, cine ar mai fi vrut să se reabiliteze în decembrie 1989?
  V.A.S.: Ceilalţi pe care i-a adus Militaru lângă el, este vorba despre 25 de generali care fuseseră pensionaţi toţi pe criteriu de vârstă, nu politic, dar care aveau în comun faptul că studiaseră la Moscova.
  Generalul Militaru a fost numit ministru al Apărării imediat după condamnarea la moarte a cuplului Ceauşescu de către Ion Iliescu, pe atunci şef al Frontului Salvării Naţionale, care a preluat puterea politică. Făcea şi el parte din grupul celor care studiaseră la Moscova.
  V.A.S.: Da, s-a şi văzut care au fost consecinţele imediate.
  Până în 22 decembrie 1989, când l-aţi trădat pe Ceauşescu imediat ce v-a numit ministru al Apărării, i-aţi fost loial?
  V.A.S.: Eu am fost loial României.
  Până pe 22 decembrie 1989 aţi fost de acord cu tot ceea ce făcea Ceauşescu şi i-aţi respectat ordinele?
  V.A.S.: Nu.
  Vreţi să spuneţi că aţi avut momente în care v-aţi revoltat?
  V.A.S.: Da, când m-am dus la Timişoara şi am văzut ce se întâmplă acolo nu am mai fost de acord cu el.
  Aţi fost trimis la Timişoara pe 17 decembrie 1989?
V.A.S.: Da, dar nu de Ceauşescu, ci de ministrul Apărării, Vasile Milea.
  Care respecta un ordin dat de Ceauşescu.
  V.A.S.: El m-a trimis să văd nu doar care este influenţa mişcării de la Timişoara, ci şi pentru lucruri mai tehnice, fiindcă se încheia anul bugetar şi trebuia să vedem care este stadiul livrărilor de către industria din Timişoara.
  După şedinţa din 17 decembrie a Comitetului Politic Executiv, unde Ceauşescu şi ceilalţi au luat decizia reprimării revoltei de la Timişoara, dvs., împreună cu alţi generali de armată, miliţie şi Securitate, aţi fost trimişi să puneţi în aplicare acest ordin.
  V.A.S.: Acest ordin nu există nicăieri, mai puţin în hotărârile justiţiei, fiindcă nu există nici un martor care să fi spus că eu am primit ordin să trag.

Obscenitatea publică cu Adrian Năstase

   de CRISTIAN CAMPEANU   

  Adrian Năstase a revenit pe scena publică cu un interviu manipulator la Antena 3, care a dorit să opună aura de martir al cauzei anti-Băsescu pe care o poartă Năstase, imaginii de trădător conciliant pe care încearcă să i-o confecţioneze lui Ponta. Spectacolul, pe alocuri obscen, a avut însă o singură ţintă: Departamentul Naţional Anticorupţie. Un motiv în plus pentru a susţine independenţa admirabililor procurori ai acestei instituţii, care trebuie apărată de „samuraii” regimului USL.

  Ca teoretician al retoricii, Hitler era convins că cea mai bună propagandă trebuie să aibă drept obiect „marea minciună”, o miniciună atât de revoltător de mare încât nicio persoană decentă şi raţională să nu o poată accepta. Propaganda trebuia să apeleze nu la raţiunea indivizilor ci la sentimentele masselor. „Massele - spunea Hitler - sunt feminine şi proaste. Numai emoţia şi ura le pot ţine sub control”. Antena 3 aplică această reţetă de inspiraţie nazistă a propagandei de aproape opt ani. Ura faţă de Băsescu şi faţă de tot ceea ce poate fi asociat cu Băsescu (Occident, UE, Boc, Macovei, Morar si, mai nou, Kovesi) este constanta acestei propagande, la fel cum ura faţă de evrei era constanta propagandei naziste. Latura aşa-zis „feminină” (să fim bine înţeleşi, nu împărtăşim nicio clipă acest concept al feminităţii, dar este conceptul cu care operează propaganda) este asigurată de poveşti „de suflet” despre suferinţă şi nedreptate cum a fost cea a celebrei de acum „artiste a foamei”, Cristiana Anghel.

  Aceste două componente - „feminitatea emotiva” şi „ura” - au fost prezente şi în interviul, despre care însuşi Gâdea a admis că a fost regizat, "acordat" de Năstase Antenei 3. Partea „feminină” trebuia asigurată de povestea "de suflet" despre tentativa de sinucidere, care poate fi probată cu cicatrice nevazute, de povestea cu trecerea revolverului din mâna stângă în mîna dreapta, de momentul culminant, care trebuia să ţină publicul cu mâna la gură, al luptei cu poliţistul salvator. Nu, Adrian Năstase nu a fost un laş! El a văzut în închisoare filmul „Samuraiul” şi, asemeni samurailor care nu suportau dezonoarea pe care o spălau prin seppuku, nici el nu a suportat indignitatea condamnării şi a trecut revolverul din mâna stângă în mâna dreaptă la un milimetru de carotida, fie-i numele lui Bradisteanu laudat! Şi nu a - cum se zice - "recurs la acest gest extrem" numai pentru că el a fost umilit, nu, ci pentru că, o dată cu el, întreaga naţiune a fost umilită. Umilita de verdictul judecătorilor, de Uniunea Europeană, care i-a cerut lui Antonescu să nu-l graţieze, de Băsescu, un om care, în setea lui de răzbunare, a murdărit, o dată cu această condamnare, însuşi „trecutul României”! Partea „feminină” este asigurată de relatările despre viaţa din închisoare, când Adrian Năstase sufera pentru ca nu poate bea un pahar de vin alături de familie de Crăciun şi refleactează solitar la soarta deţinuţilor politici de la Jilava, la zecile de mii de victime ale comunismului care au trecut prin centrul de tranzit de la Fortul 13. Ei, deţinuţi politici, el, deţinut politic. Cumplită soartă! Dar acum, mărturiseşte el, se află în faţa unui nou început, a unei noi vieţi! Adrian Năstase a trecut prin ritualul experienţei închisorii şi acum iese un om nou, purificat, renăscut. Adrian Năstase începe o viaţă nouă. Aliluia!

  Şi aici, începe partea de „ură”. Pentru că nu poate fi mai clar că Adrian Năstase a fost victima curata a unei nedreptăţi strigătoare la cer. El, ministru, prim-ministru, blogger, el parte inextricabilă din trecutul ţării, a fost umilit şi batjocorit o dată cu ţara şi cu trecutul ei şi a fost aruncat în temniţele regimului Basescu. Cine este vinovat? Cine trebuie să plătească pentru această nedreptate naţională? Cine se face vinovat de această crimă de neiertat? Încotro trebuie îndreptat degetul acuzator? Spre cine sau spre ce trebuie îndreptată ura fierbinte şi curată a poporului, a masselor? Spre Băsescu?

  Surpriză, dar nu. Băsescu, nu mai este - ne spune Năstase cu înţelepciunea sa cinegetică - nu mai este decât o vulpe moartă de pe care fug şi puricii. Ce rost are să te răzbuni pe o vulpe moartă? Duşmanul, adevăratul duşman al lui Năstase şi al ţării, este în altă parte! Este la DNA, care în opt ani a creat un regim de teroare, care Lui Însuşi i-au făcut 50-60 de dosare. Adevăratul duşman este la Înalta Curte, care a îndrăznit să accelereze procedurile şi audierile şi să pronunţe un verdict ruşinos. Şi pentru ce? Ca să dea un exemplu? Ca să se ploconească în faţa Vestului? Aceştia sunt duşmanii adevăraţi ai României: DNA, Justiţia şi Occidentul. Martor este Năstase, spre pilda suflării pesediste adunate astăzi în Congres.

  Şi astfel, propaganda de tip nazist a Antenei 3 transformă eroismul procurorilor DNA, care îşi riscă mai mult decât carierele pentru a duce la bun sfârşit dosarele de mare corupţie, în trădare de ţară, independenţa judecătorilor si celeritatea în servilism faţă de Înalta Poartă şi prietenii din Occident, în inamici de moarte ai natiunii vesnic "feminine si pline de ura".

  Interviul lui Adrian Năstase a reprezentat un exemplu perfect de ceea ce Andrei Pleşu numeşte „obscenitate publică”. Pentru a aduce lucrurile în matca raţiunii, trebuie să amintim că Adrian Năstase NU este condamnat politic, ci pentru corupţie, că DNA şi independenţa Justiţiei sunt, alături de libertatea de expresie, cele mai de preţ bunuri câştigate în ultimii 24 de ani, că acestea se află sub o teribilă presiune şi ameninţare, şi că spectacolul prost regizat, prezentat de Năstase si de lacheii lui Voiculescu, oferă un temei în plus pentru oricine nu şi-a pierdut minţile prin tenebrele propagandei, să apere aceste câştiguri fragile. Si apropo, de dragul adevărului, ar trebui spus că „Samuraiul” nu este un film japonez despre cavaleri medievali gata de sacrificiu în numele onoarei, ci  un film franţuzesc cu gangsteri.

Parlamentul a adoptat modificările la Statutul deputaţilor şi senatorilor. Oltean: Imunitatea parlamentarilor a fost întărită

 

        Parlamentarii PDL au votat împotriva modificărilor la Statutul deputaţilor şi senatorilor, cele două abţineri au aparţinut UDMR, parlamentarii PPDD nu au fost în sală, iar deputatul PSD Gabriela Crețu a anunţat că nu participă la vot.

 Parlamentarii PDL au votat împotrivă, a precizat, după vot, deputatul PDL Ioan Oltean.

Oltean a susţinut că modificările aduse Statutului sunt doar "un strat de spoială", imunitatea parlamentarilor a fost întărită, iar textul privind conflictul de interese încurajează parlamentarii să facă acest lucru.

 "Credem că trebuie să regândim această lege şi să o aşezăm pe parametrii normali", a adăugat Oltean.

 Comisia de Statut a menţinut, în raportul la proiectul de modificare a Statutului parlamentarilor, amendamentul preşedintelui Comisiei Juridice din Senat, Tudor Chiuariu, de eliminare a prevederii prin care mandatul înceta la data rămânerii definitive, prin neatacare, a raportului ANI.

 Astfel, potrivit proiectului de Statut iniţial, mandatul de senator sau deputat înceta "la data rămânerii definitive, prin neatacare, a raportului ANI de constatare a incompatibilităţii".

 Senatorul PNL Tudor Chiuariu a propus eliminarea acestei prevederi, în cadrul reuniunii Comisiilor juridice, care au avizat proiectul, eliminare care a fost menţinută şi de către parlamentarii din Comisia de Statut, care au adoptat, luni noaptea, cu unanimitate, un raport cu amendamente la Statutul parlamentarilor.

 Pe de altă parte, parlamentarii din Comisia de Statut au mai eliminat din propunerile de modificare a Statutului parlamentarilor şi prevederea potrivit căreia "mandatul unui senator sau deputat încetează la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se constată existenţa unei averi nejustificate şi a stării de incompatibilitate".

 Astfel, mandatul unui senator sau deputat va înceta, din motive ce ţin de incompatibilitate, la data menţionată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care face parte parlamentarul sau la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se respinge contestaţia la raportul ANI prin care s-a constatat incompatibilitatea.

 De asemenea, Comisia de Statut a adoptat, luni, amendamente la proiectul care modifică Statutul senatorilor şi deputaţilor, menţinând prevederea prin care este interzisă angajarea rudelor la cabinetele parlamentare, dar permiţând reangajarea, la dobândirea unui nou mandat, a personalului avut anterior.

 Comisia de Statut a adoptat şi un amendament la proiectul de modificare a Statutului prin care se prevede că parlamentarii care optează să renunţe la autoturism pot beneficia de o sumă forfetară pentru acoperirea cheltuielilor de transport din circumscripţie.

 În acelaşi timp, comisia a decis să menţină o prevedere potrivit căreia parlamentarii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniile didactic, al cercetării ştiinţifice ori ale creaţiei intelectuale, precum şi în alte domenii stabilite de lege.

 Comisia de statut a menţinut forma iniţiatorilor proiectului de modificare a Statutului parlamentarilor în cazul solicitărilor de arestare, reţinere sau percheziţie, făcându-se referire la "motivele concrete şi temeinice" ale cererii procurorilor.

 Astfel, în proiectul de lege adoptat de Comisia de statut se menţionează că solicitarea de reţinere, arestare sau percheziţie "trebuie să conţină indicarea cazului prevăzut de Codul de procedură penală şi motivele concrete şi temeinice, care justifică luarea măsurii preventive sau dispunerea percheziţiei". În baza acestei solicitări, parlamentarii pot decide la nivelul comisiei de specialitate în cel mult 3 zile recomandarea pe care o fac plenului respectivei camere a Parlamentului.

 De asemenea, Comisia de statut propune în finalul proiectul de lege un amendament care face referire la abrogarea oricăror prevederi contrare în cazul parlamentarilor.

 "Orice dispoziţie contrară prezentei legi se abrogă", se arată în finalul raportului comisiei de specialitate.

 Definirea conflictului de interese în cazul parlamentarilor a fost eliminată din forma finală a raportului Comisiei sesizate pe fond asupra propunerilor de modificare a Statutului parlamentarilor.

 "Există un conflict de interese atunci când un deputat şi/sau un senator are un interes personal care ar putea influenţa nepermis exercitarea funcţiilor sale. Nu există conflict de interese atunci când deputatul şi/sau senatorul beneficiază de un avantaj prin simplul fapt că face parte din populaţie ca ansamblu sau dintr-o categorie extinsă de persoane. Participarea la procesul de legiferare nu constituie conflict de interese", este textul care nu este cuprins în forma finală a statului propus de comisie.

 În cadrul şedinţei de luni seară, unul dintre subiectele pe care s-au concentrat discuţiile au privit definirea conflictului de interese în cazul parlamentarilor. Ca urmare a dezacordului dintre reprezentanţii grupurilor parlamentare, s-a renunţat la această prevedere, urmând ca definirea conflictului de interese pentru senatori sau deputaţi să fie reglementată ulterior unor discuţii cu reprezentanţii ANI şi ai Comisiei Europene.

 Parlamentarii PPDD au părăsit şedinţa Parlamentului, înainte de vot, liderul senatorilor PPDD Tudor Barbu anunţând că este inacceptabil faptul că modificările au fost stabilite noaptea şi ei nu au primit la timp raportul.

 "Grupul PPDD consideră că dezbaterea unui raport la ora 1,00 noaptea este cel puţin nefirească", a spus Barbu în plen.

 El a arătat că parlamentarii PPDD au primit abia acum raportul şi din respect pentru cetăţenii care i-au trimis în Parlament nu vor participa la dezbaterile privind modificările la Statut.(MEDIAFAX)

De mână cu Gigi Becali, Mona Pivniceru a fost avizată ministru al Justiţiei: Nu renunţ la nominalizările lui Niţu şi Irimie ca procuror general şi şef al DNA

     Gândul  

       Mona Pivniceru, propusă de Victor Ponta pentru un nou mandat de ministru al Justiţiei a primit avizul comisiilor juridice reunite ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. În timpul audierilor Mona Pivniceru a stat lângă Gigi Becali care la final i-a strâns mâna. Pivniceru a declarat că va merge înainte cu procedura de numire şefului DNA şi a procurorului general şi va trimite propunerile sale Ioan Irimie (DNA) şi Tiberiu Niţu (procuror general) la preşedinţie. Ministrul Justiţiei a declarat despre refuzul Parlamentului de a încuviinţa arestarea lui Ion Stan că este o chestiune mai mult politică dar că Justiţia nu trebuie blocată de politicieni.

 Pivniceru a mai menţionat că Mecanismul de Cooperare şi Verificare a devenit un mecanism mai mult politic şi a cerut sprijin din partea parlamentarilor pentru a prezentat un punct de vedere comun la Comisia Europeană. 

Comiisia Juridică a Seanatului este condusă de Tudor Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, care este judecat în dosarul Poşta Română alături de fostul ministru al Telecomunicaţiilor, Nagy Zsolt. Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor este condusă de Bogdan Ciucă de la Partidul Conservator. Cele două comisii au emis un aviz favorabil pentru Mona Pivniceru propusă la Ministerul Justiţiei.

 În debutul şedinţei Gigi Becali s-a aşezat exact lângă scaunul pe care urma să se aşeze Mona Pivniceru. Pe parcursul şedinţei Becali şi Pivniceru au avut mai multe schimburi de replici. La final Becali a felicitat-o şi i-a strâns mâna iar Pivniceru i-a zâmbit.  Tudor Chiuariu cel care a condus şedinţa a prezentat-o pe Mona Pivniceru drept ”un preofesionist desăvârşit care nu mai are nevoie de prezentare”.

 Mona Pivniceru şi-a prezentat proiectul de guvernare care în esenţă este identic cu capitolul Justiţie din  programul de guvernare în care se menţionează că se doreşte depolitizarea Curţii Constituţionale, întărirea statului de drept, implementarea noilor coduri de procedură şi eficientizarea actului de justiţie.

 Ministrul Justiţiei a vorbit şi despre numirile la Parchetul General şi DNA. Ioan Irimie propus pentru şefia DNA şi Tiberiu Niţu propus pentru funcţia de procuror general au picat testul secţiei de procurori a CSM. Aceştia având o prestaţia extrem de slabă la audierile din CSM care în final a emis un aviz negativ.

     Piviniceru merge înainte cu propunerile pentru DNA şi Parchetul General

Mona Pivniceru a declarat că va continua procedura. ”Încă nu am trimis propunerile preşedintelui dar urmează să fac asta până la finalul anului. Săptămâna viitoare vom prezenta o analiză comparativă a celor două interviuri cel de la CSM şi cel de la Ministerul Justiţiei”, a declarat Mona Pivniceru.

 Ministrul Justiţiei a criticat interviul de CSM explicând câ nu s-a desfăşurat la standardele la care ar fi trebuit să fie. ”După acele audieri publice care au avut un anumit caracter chiar dacă ar fi să reiau procedura nu s-ar mai înscrie nimeni”, a declarat ministrul.  Pivniceru a expicat că în opinia ei ea ar trebuii să fie cea care să aleag singură propunerile pentru funcţiile de procuror general şi şef al DNA. ”S-a convenit cu cei de la Bruxelles o procedură în care şi la MJ să existe o comisie şi astfel propunerile mele nu au fost în totalite ale mele”, a declarat Pivniceru

                       ”MCV un instrument mai mult politic”

 Pivniceru a declarat că în opinia ei Mecanismul de Cooperare şi verificare este un mecanism politic şi că îşi doreşte ca împreună cu Parlamentul să transmită un punct de vedere Comisiei Europene. ”MCV s-a tot extins cu multe alte criterii. A devenit un instrument mai mult politic”, a declarat Mona Pivniceru. În cadrul audierii ministrul Justiţiei a solicitat pralamentarilor sprijin pentru elaborarea unui punct de vedere comun lagat de MCV pe care să îl prezinte Comisie Europene.

                    Cazul Ion Stan: ” O chestiune mai mult de imagine”

 Întrebată cum comentează decizia Parlamentului de a respinge cererea DNA de încuviinţare a arestării lui Ion Stan Mona Pivniceru a declarat că este o chestiune mai mult de imagine dar că ar fi trebuit ca plenul să respecte decizia Comisiei Juridice care a aprobat arestarea. ”MCV spune că Parlamentul nu trebuie să se pună în calea Justiţiei. Faptul că astăzi Parlamentul a refuzat să încuviinţeze arestarea este o chestiune mai mult de imagine. Dosarul nu se opreşte, poate fi trimis în judecată. Cred însă că plenul trebuia să respecte decizia comisie de specialitate pentru acolo sunt jurişti”

 Mona Pivniceru a pledat pentru "asanarea" legislaţiei, apreciind că sunt foarte multe acte legislative paralele, iar cetăţeanul trebuie să ştie unde să caute atunci când are nevoie de o informaţie privind legislaţia.

 Pivniceru a spus că sistemul judiciar este pregătit pentru intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă de la 1 februarie 2013.

 Totodată, Pivniceru a precizat că va trebui reorganizată competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât trebuie să i se dea rolul constituţional, respectiv acela de instanţă de casaţie şi de unificare a legislaţiei.

 Pivniceru vrea inventarierea proceselor ce privesc restituirea proprietăţilor

 Mona Pivniceru a promis că va avea o relaţie bună cu Parlamentul, arătând că va participa la şedinţele comisiilor juridice pentru a discuta textele propunerilor legislative.

 Pivniceru a declarat că trebuie inventariate, în primul rând, toate litigiile privind restituirea proprietăţilor confiscate în regimul comunist, pentru a se stabili soluţiile ce se impun.

 "În materia proprietăţii urmează a se elabora o lege şi vom vedea, în raport de resursele financiare şi de multitudinea cauzelor şi sumelor de gestionat, care e soluţia care se impune", a răspuns Mona Pivniceru, întrebată care ar fi măsurile pe care le propune ca urmare a condamnării României la Curtea Europeană de la Strasbourg, pentru negăsirea unei rezolvări a litigiilor privind restiturea imobilelor naţionalizate.

 Ca măsuri în domeniul legislativ, Guvernul propune în programul său pentru 2013-2016 "elaborarea unei legislaţii conforme principiilor europene privind restituirea proprietăţilor confiscate abuziv de regimul comunist".

 Această legislaţie este aşteptată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de mai mulţi ani, guvernele României propunând diverse formule de despăgubire a proprietarilor de imobile ce au fost naţionalizate, fără a fi încheiată cu succes această problemă.

                       Cine este Mona Pivniceru

 Dacă trece de votul comisiilor şi al plenului, Mona Pivniceru obţine al doilea mandat de ministru al Justiţiei. Cel mai important proiect în cele patru luni de activitate a fost numirea procurorului şef al DNA şi a procurorului general. Mona Pivniceru nu a reuşit să impună doi candidaţi care să treacă testul CSM, Tiberiu Niţă şi Ioan Irimie primind aviz negativ după audieri.

 Mona Pivniceru a fost numită în 23 august ministru al Justiţiei, în perioada în care preşedinte interimar era Crin Antonescu. Pivniceru a fost nominalizată la Ministerul Justiţiei atunci când PNL şi PSD au făcut o rocadă în Guvern, după demisia lui Andrei Marga (PNL) de la Externe şi preluarea conducerii MAE de către fostul deţinător al portofoliul Justiţiei Titus Corlăţean (PSD).

 Pivniceru a fost anunţată drept propunere pentru Ministerul Justiţiei în 6 august, însă în aceeaşi zi, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins solicitarea privind detaşarea acesteia la Ministerul Justiţiei, pe o perioadă de şase luni, în vederea numirii în funcţia de ministru.

Cine este Daniel Morar şi ce fel de partidă a câştigat

     de Sabina Fati 

    Pe faţa şefului DNA nu se poate citi nimic, este gri, plat, inexpresiv, iar când vorbeşte ai impresia că recită un text, care nu-i aparţine întru-totul. Afişază o mască impasibilă şi cei care-l cunosc ştiu că poate refuza cu aceeaşi propoziţie un prieten, un ministru sau dacă e cazul chiar pe şeful statului.

Daniel Morar şi-a început cariera de procuror şef anticorupţie înainte să împlinească 40 de ani şi a reuşit să-şi păstreze fotoliul în ciuda supărărilor premierilor care s-au perindat în cei şapte ani de când s-a instalat în fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), împotriva duşmanilor pe care pe care îi are în toate partidele şi chiar împofida enervărilor mai mult sau mai puţin publice ale preşedintelui Traian Băsescu.

Mulţi spun despre el că e un provincial şi că nu şi-a depăşit această condiţie nici după atâţia ani petrecuţi la Bucureşti, alţii consideră că e un ardelean care şi-a făcut bine treaba şi care a adus cu el un bagaj de instrumente occidentale pe care le-a făcut să funcţioneze. Despre Daniel Morar nu s-a vorbit nici odată în revistele de scandal, la emisiunile mondene sau la rubricile de bârfe. A reuşit să-şi ţină viaţa privată dincolo de graniţa publică, iar adversarii lui nu au putut să-l aducă pe masa de disecţie, deşi au încercat cu asiduitate să găsească orice amănunt compromiţător. Nimic nu i-a schimbat azimutul, cu toate că i s-au întins destule curse, atât dinspre zona prietenilor, cât şi dinspre cea duşmanilor. A învăţat să trăiască sub lupă, ştiind că este mereu urmărit şi că tot ceea ce face şi spune se arhivează, ştiind că prietenii prietenilor săi au găsit metodele cele mai bune pentru a-l ţine sub observaţie, că mulţi de-abia aşteaptă să-l şantajeze sau să-l linşeze în piaţa publică.

Pe Daniel Morar nu l-au confirmat în funcţie românii, ci liderii Comisiei Europene, fiindcă ei au înţeles primii de ce pe faţa şefului DNA nu se poate citi nimic. Europenii au văzut ca dupa ce Morar a fost numit procuror sef anticorupţie au dispărut tabuurile locale, potrivit cărora politicienii nu ajungeau în justiţie, decât atunci când încălcau regulile transpartinice de tip mafiot. După şapte ani în fruntea DNA, rezultatele sunt vizibile şi destul de spectaculoase: un prim ministru şi un ministru se află la închisoare împreună cu 6 deputaţi, 2 senatori. În total 4700 de persoane au fost trimise în judecată pentru fapte de corupţie. Adevărata recolta ar trebui să apară, însă, în anii următori dacă justiţia va urma acelaşi trend şi dacă în locul lui Morar va veni cineva cu un stomac la fel de puternic, care să râdă uşor forţat când primeşte telefoane de ameninţare de la parlamentari sau să-i refuze zâmbind pe cei care fac presiuni asupra lui, indiferent de importanţa fotoliilor pe care le ocupă aceştia . Abia după ce se soluţionează dosarele în care zeci de parlamentari şi foşti miniştri sunt anchetaţi de procurorii anticorpţie, se va va putea vorbi despre o eventuală reformare a clasei politice autohtone.

Frica miniştrilor, deputaţilor, senatorilor, judecătorilor, procurorilor, ofiţerilor şi a clienţilor politici aflaţi pe lanţul traficului de influenţă pare să fie adevărata realizare a fostului şef al DNA. Imposibilitatea acestora de a-şi ajusta afacerile la telefon şi teama permanentă că aranjamentele pe care le fac se pot transforma oricând într-o stenogramă care să le demonstreze ilegalităţile îi fac pe politicienii şi magistraţii români mult mai precauţi.

Daniel Morar a demitizat politica românească şi început restructurarea ei, ţinând cont nu doar de faptul că cei care au dosare penale vor trebui să le dea explicaţii alegătorilor, ci şi că în viitorul ceva mai îndepărtat s-ar putea să se modifice mentalităţile şi comportamentul celor care vor să ajungă în parlament, în guvern sau în magistratură. Politica nu mai este în România locul pe care şi-l doresc cei care vor să parvină în siguranţă pe spezele statului, în vreme ce magistratura nu mai este văzută ca modalitate de îmbogăţire pe seama mitei, iar aceste lucruri se întâmplă şi datorită lui Daniel Morar, probabil unul dintre puţinii câştigători ai partidei care s-a jucat în epoca Băsescu.

Ce-i pregăteşte Ponta lui Antonescu

 de SABINA FATI 

   Ierarhizarea problemelor de politică externă de care ar mai trebui să se ocupe Traian Băsescu nu este doar un semnal că USL vrea să-l lase pe preşedinte cu prerogative din ce în ce mai puţine, ci şi o strategie de viitor, pentru eventualitatea în care Crin Antonescu ar ajunge la Cotroceni.

În paralel noua majoritate parlamentară a demarat în forţă modificarea legilor care intervin în procesul de suspendare a preşedintelui, în aşa fel încât demiterea lui Traian Băsescu să se poată face repede şi eficient. Parlamentul sub bagheta liderilor USL vrea să transforme instituţia prezidenţială într-o butaforie, dar oare Crin Antonescu ar fi de acord să devină un preşedinte de carton? Pritenii săi din PSD îi pregătesc liderului PNL un fotoliu de preşedinte uşor de luat de la Traian Băsescu, un mandat fără prea multe bătăi de cap în cazul în care ajunge şeful statului şi mai ales o poziţie fragilă aflată la îndemâna unei majorităţi interschimbabile.

Alegerile locale de duminică scot deja la iveală supremaţia PSD asupra PNL în cadrul USL, fiindcă socialiştii aproape că dublează rezultatele liberalilor. PSD şi-a adjudecat, de pildă, jumătate din preşedinţiile Consiliilor Judeţene, ceea ce înseamnă că la alegerile din noiembrie partidul lui Victor Ponta s-ar putea apropia de succesul din 2000, când cu un scor de peste 36 la suta a reusit singur sa faca guvernul, cu susţinerea din parlament a UDMR şi PNL. Dacă PSD îşi asigură o majoritate de acest fel, va putea jongla în viitor cu pretenţiile liberalilor în aşa fel încât să împartă cât mai puţin sau chiar de loc din putere cu PNL.

Premierul Victor Ponta, sfătuit de creierele grupului de la Cluj are însă o strategie destul de bine pusă la punct prin care se raportează la instituţia prezidenţială: în primul rând experţii social-democraţi încearcă să-i asigure lui Traian Băsescu mandatul până în 2014, pentru a beneficia PSD de fotoliul de la Cotroceni, cu gândul că până atunci USL îşi epuizează resursele; în al doilea rând cei care lucrează pentru ca PSD să redevină ceea ce a fost şi chiar mai mult, insistă ca premierul să puncteze în lupta cu preşedintele şi să ajungă să se aşeze la masă cu ceilalţi lideri europeni, pentru a-şi valida mandatul pe plan internaţional, dar şi pentru a demonstra în interior că poate ieşi învingător dintr-o bătălie cu Traian Băsescu; în al treilea rând dacă totuşi preşedintele nu cedează şi USL va fi nevoit să-l suspende, strategii PSD îi pregătesc lui Crin Antonescu un mandat fără prea multe prerogative. Pentru social-democraţi, Antonescu ar putea fi cel mult un preşedinte timorat de Parlament, pentru că PSD va găsi întodeauna o majoritate dispusă să-l suspende pe liderul PNL, în cazul în care nu este ascultător.

Spre deosebire de PSD care nu-şi trâmbiţează strategiile, liberalii şi-au dat în vileag deja tactica de apărare împotriva PSD. Crin Antonescu nu s-a putut abţine, când l-a văzut pe Victor Ponta că a făcut o revernţă în faţa preşedintelui şi l-a ameninţat: dacă nu va fi el cel care participă la întâlnirile cu ceilalţi lideri europeni, ci tot Traian Băsescu, atunci şi actualul premier va cădea în urma unei moţiuni de cenzură.

Liberalii l-ar fi vrut înlăturat pe Traian Băsescu imediat, în aşa fel încât referendumul de suspendare să aibă loc la alegerile generale din noiembrie, iar o eventuală amânare n-ar trebui să depăşească primăvara anului 2013. Totuşi dacă PSD va depăşi acest termen, PNL va forţa căderea lui Ponta. Creierele din spatele premierului prevăd glisările liberalilor şi încearcă să-şi arunce undiţele spre PDL. Democrat-liberalii vor deveni după scrutinul parlamentar posibili parteneri atât pentru PSD, cât şi pentru PNL, în cazul destrămării USL, situaţie pe care unii liberali o văd posibilă înainte de al doilea an de guvernare comună şi care se creionează de pe acum chiar din strategiile inamicale pe care cei doi parteneri le fac în ascuns, pentru a se lovi reciproc.

Editor: Mihai GHEORGHIU

 


 "Prima datorie a omului este să fie drept" (Voltaire)


FORUM DE DISCUTII LIBERE

 

Google Translator

Numarul vizitatorilor nostri

 

 


Pentru accesare dati clik pe imagine!


OFERTA DE CARTE-Mihai Gheorghiu

PARTENERII NOSTRI


 

 

Advertising Disclaimer & Policies !



To view click on image!


 


Cabinet stomatologic in zona Detroit!


EXCELLENT TIRES SERVICES