Lumea Româneascã

Click here to edit subtitle

                                                                  EROII AERULUI
 
                                                     Rubrică semnată de George GEORGESCU  

 

 

        Scriitor, jurnalist, membru AFDPR şi al Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada.

                                                                                                      Alexandru Şerbănescu înainte de a fi zburător

                                                                                                                          104 ani  de la naşterea aviatorului  Alexandru Şerbănescu


       S-a născut la 17 mai 1912 în com. Coloneşti, judeţul Olt. A fost mai întâi vânător de munte apoi un strălucit pilot de vânătoare. Ofiţer de carieră demn şi curajos, comandant de escadrilă în cadrul Grupului 7 şi comandantul Grupului 9 Vânătoare. În registrul istoric rămâne un ofiţer de  prim rang al Forţelor Aeriene Regale Române, situat în vârful piramidei zburătorilor români, o legendă adevărată, un zburător-artist, tulburător de profund, care a trăit frenezia cunoaşteri  temeinice a artei zborului, suferind cu melancolică luciditate de „ boala” perfecţiunii.

                                                                                                                                                            OFIŢER  LA VÂNĂTORII DE MUNTE

        În dimineaţa de 1 iulie 1933, promoţia de absolvenţi de la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu era adunată în careul din curtea şcolii şi se pregătea să dea onorul comandantului. Pentru promoţia de ofiţeri 1933 era primul mare eveniment din viaţa lor. Aveau priviri luminoase, erau supli şi unul mai frumos decât celălalt. Reprezentantul  Ministerului Apărării Naţionale, participant la festivitate, a dat  citire Înaltului Decret Regal nr. 1931/1933, prin care absolvenţii erau înaintaţi la gradul de sublocotenent.

       Sublocotenentul Alexandru Şerbănescu  încheia o  etapă distinctă în cariera sa militară. Absolvise Şcoala de Ofiţeri de Infanterie „Principele Carol” din Sibiu, situându-se printre fruntaşii promoţiei, clasându-se al 70-lea din 456 de elevi. Comandantul Batalionului de elevi, locotenent-colonelul Dumbravă, îl aprecia  pe tânărul sublocotenent Alexandru Şerbănescu: „Element foarte bun; îndrumat, va deveni bun , foarte bun ofiţer-instructor…”La 1 august 1933, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a fost repartizat la Batalionul 3 Vânători de Munte din Braşov, o armă de elită unde constituţia  fizică şi  aptitudinile sportive trebuia să fie excelente. Încă de la început, s-a impus în faţa subordonaţilor săi printr-o atitudine corectă, fiind apreciat în scurt timp pentru spiritul de camaraderie manifestat şi pentru puternica sa personalitate.Şi-a demonstrat buna pregătire obţinută în şcoala militară îndeplinind o misiune de recunoaştere, bine documentată, care a fost apreciată de şefii ierarhici. Cu acest prilej, a demonstrat că era un tânăr ofiţer rezistent la efortul fizic şi că era preocupat pentru a se perfecţiona în stăpânirea la perfecţie a cerinţelor armei respective.Mare amator de sporturi şi de drumeţie, îi lua pe subalterni, unul câte unul,pe cărări de munte greu de străbătut. Investigaţiile sale făcute cu această ocazie îi dădeau posibilitatea să afle cum urmau subalternii săi să acţioneze în  misiunile viitoare de luptă. Deşi epuizaţi după atâta efort, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu, cu marea sa abilitate de a absorbi amănuntele, îi determina să meargă înainte şi să înveţe mereu câte ceva din aceste deplasări efectuate şi pe vreme bună, dar şi pe burniţă, ploi sau ninsori. Pentru caracterul său deschis şi spiritul de camaraderie a fost iubit de colegi şi subalterni.

În Foaia sa calificativă, până la 31 octombrie 1933, locotenent-colonelul Gheorghe Constantinescu -comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte , nota: „Sublocotenentul Şerbănescu face parte din noua promoţie, 1 iulie 1933. Prezentat la corp la 1 august 1933 şi repartizat la Compania 3. Am constatat că este un bun element, cu tendinţă spre mai bine. De un fizic rezistent şi viguros, poate suporta cu uşurinţă greutăţile unei campanii. Cunoaşte sporturile şi le-a practicat toată vara pe stadionul grupului. Posedă bune aptitudini militare. Nu mă pot pronunţa asupra culturii sale. Posedă bune cunoştinţe profesionale, cunoaşte bine regulamentul armei şi le aplică în mod judicios. Aplicat la studii, are tendinţa de a se manifesta lăudabil în această direcţie.”


       În vara anului 1933, a făcut o documentare a itinerarului: Braşov–Satu Lung–Valea Gârcinului, cu foarte bune rezultate. Lucrarea sa, bine întemeiată, poate fi utilă Marelui Stat Major, care a ordonat aceste recunoaşteri. În perioada a II-a, a comandat Plutonul de puşcaşi şi mitraliere, dovedind alese calităţi de comandant.Conştiincios la serviciu, bun comandant, demn, leal, cinstit. Educaţie în formaţie. În general, sublocotenentul Şerbănescu promite a deveni un prea bun ofiţer. …, iar Comandantul Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Strat, nota:„De acord cu aprecierile comandantului de batalion. Sănătos, poate suporta greutăţile vieţii de munte. A luat parte la perioada de instrucţie a companiei, batalionului şi grupului, unde activitatea sa nu s-a putut urmări îndeaproape. Este nou în corp. Are calităţi în dezvoltare pe un drum bun….”


        În anul 1934, îndeplinea funcţia de comandant de pluton mitraliere, continuând să execute recunoaşteri, de data aceasta, în munţii Bucegi; subalternii săi demonstrând că au învăţat multe probleme de tactică de la tânărul lor comandant,folosind configuraţia terenului muntos în conformitate cu misiunea ordonată. În timpul iernii, în calitatea sa de comandant al Plutonului de puşcaşi, mitraliere şi mortiere, a instruit o grupă de elevi-instructori şi cel de-al doilea pluton de recruţi. S-a remarcat în privinţa unei conduceri bune a subunităţii, indiferent de greutăţile instrucţiei executată în munţi, în special în zona Gruiul Moghii, unde aplicaţia condusă de el cu subunitatea a obţinut un calificativ bun.Participând la manevrele din toamnă, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu şi-a comandat bine subalternii, ceea ce i-a determinat pe şefii săi ierarhici să-l aprecieze ca fiind un bun ofiţer, foarte conştiincios şi muncitor, cu mari perspective în evoluţia carierei sale.

       Foaia calificativă din perioada 1 noiembrie 1933–31 octombrie 1934 cuprinde frumoase aprecieri ale comandanţilor săi, începând cu locotenent-colonelul Gheorghe Constantinescu, comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte, care nota: „Sublocotenentul Şerbănescu a îndeplinit funcţia de comandant de pluton mitraliere, comandând în bune condiţiuni în tot cursul anului. Posedă solide aptitudini fizice. Sănătos, rezistent, lucru dovedit în recentele manevre regale. A participat şi la recunoaşterea de ofiţeri din munţii Bucegi în iarna 1934. Apreciabile aptitudini în cadrul manevrelor, apreciază bine terenul şi-l utilizează ca atare. Cu sânge rece, iniţiativă, hotărâre şi perseverenţă.Inteligent, cu judecată clară, spirit de metodă şi observare clare. Posedă cunoştinţe profesionale suficiente pe care caută a le îmbogăţi continuu. Cunoaşte bine regulamentul armei pe care îl aplică judicios, lucru dovedit la cursul armei la şcoala ofiţerilor în corp, când ofiţerul a soluţionat bine toate situaţiile tactice în sfera sa de acţiune. În perioada de iarnă a instruit elevi-instructori ai companiei de mitraliere, dând bune rezultate. A instruit al doilea pluton de mitraliere de recruţi, în perioada I de instrucţie, reuşind ca prin predările sale să formeze un bun pluton de recruţi. La finele perioadei a obţinut bune rezultate, mai ales la instrucţia tragerei.

       În perioada a II-a de instrucţie, atât pe zona de concentrare Bistra, cât mai ales la manevrele regale, ofiţerul a condus cât se poate de bine. A comandat pe rând: pluton de puşcaşi, mitraliere şi mortiere în toate exerciţiile de luptă de la Şcoala batalionului, obţinând bune rezultate. A lucrat şi la «inamic», precum şi exerciţii de releu. La manevrele regale a comandat tot timpul plutonul de mitraliere, atât în marş, cât şi în operaţiuni. Şi-a condus bine unitatea în cele mai grele împrejurări, cu toate vicisitudinile terenului şi timpului. În special la Gruiul Moghii intervenţia sa eficace a putut opri „inamicul” şi apoi a dat impuls infanteriei să atace. Într-un cuvânt, un prea bun comandant de pluton de mitraliere. Educaţie în formare. Are câteva lacune mai ales în atitudinea faţă de superiori, pe care şi le va retuşa pe viitor. Altfel, bun camarad, moral, cinstit şi drept. Îndeplineşte serviciul în bune condiţiuni. Conştiincios şi activ. În concluzie, sublocotenentul Şerbănescu esteun bun ofiţer şi va deveni un prea bun comandant, priceput şi bine pregătit.” La rubrica Notele şefilor ierarhici superiori, colonelul Strat adăuga: „De acord cu aprecierile comandantului de batalion. Cunoaşte regulamentele, pe care le aplică bine. Bun instructor. Conştiincios la serviciu, educaţie aleasă.”

Sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a continuat să-şi desfăşoare activitatea la Compania de mitraliere până la sfârşitul lunii august 1935, participând şi la Şcoala ofiţerilor de corp, soluţionând în bune condiţii situaţiile tactice avute. A luat parte, în calitate de comandant al Plutonului de puşcaşi, mitraliere şi mortiere, la manevrele militare desfăşurate în zona localităţii Purcăreni, ca arbitru,dar şi ca „inamic”, activitatea fiindu-i apreciată pozitiv de comandanţii săi. Colonelul  Ionescu Sinaia, noul comandant al Grupului 1 Vânători de Munte, îl aprecia astfel: „Ofiţer prezentabil, sănătos şi cu aptitudini fizice dezvoltate. Ţinută ireproşabilă. A comandat în bune condiţiuni plutonul de mitraliere, fiind specializat în această direcţiune. Inteligent, cu multă putere de judecată şi cu memorie bună.Are cunoştinţele generale şi militare corespunzătoare gradului său şi pare a fi studios. Bun instructor de mitraliere. La aplicaţiunile pe hartă şi în teren s-a arătat priceput, vioi şi cu mult dor de a învăţa. Dă soluţiuni bune şi logice. Are educaţie militară îngrijită şi se prezintă bine în societate. Disciplinat, conştiincios şi punctual la serviciu. Sublocotenentul Şerbănescu este un ofiţer foarte bun.Rezultatele bune obţinute în activitatea sa n-au trecut neobservate şi, la recomandarea locotenent-colonelului Gh. Constantinescu, comandantul batalionului, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a urmat, în perioada 1 septembrie–31 octombrie 1935, cursurile Şcolii de Aplicaţie a Infanteriei. A fost un cursant model, aplecat spre studiu, astfel că la terminarea lui, colonelul Emil Bârzotescu,comandantul şcolii, a notat următoarele în Foaia calificativă a cursantului: „În acest timp ofiţerul a dovedit frumoasă putere de muncă şi interes pentru pregătirea sa profesională.”

                                                                                                Merită a  înainta !                                                                                                                           

       În perioada 1 mai–15 iulie 1936, a urmat cursul practic de specializare pe armă în cadrul Centrului de Instrucţie al Infanteriei, unde generalul Vladimir Stavrescu, comandantul unităţii, făcea următoarele aprecieri asupra cunoştinţelor profesionale şi aptitudinilor militare ale sublocotenentului Alexandru Şerbănescu:„Cunoştinţe profesionale bune aptitudini de instructor bune. Conduce bine plutonul şi compania. În concluzie: Bine pregătit.Foaia calificativă pe anul 1936 cuprinde aprecieri, făcute de colonelul N. Haşiganu, comandantul Şcolii de Aplicaţie a Infanteriei: Prezentabil, bine conformat, sănătos şi rezistent. Ţinută îngrijită. Aptitudini de instructor bune, conduce bine plutonul şi compania. Energic şi cu tact. Temperament liniştit, stăpân pe sine. Serios,munceşte din convingere şi cu mult folos. Perseverent la învăţătură. Concepţie sănătoasă şi caracter format. Inteligent şi cu judecată logică. Şi-a asimilat solide cunoştinţe profesionale. Se aplică bine la studii.  Disciplinat şi cu simţul datoriei format, cu prestigiu şi autoritate între camarazi. Foarte bun comandant. Are curajul răspunderii. Fire dreaptă. Element de încredere. Nu aşteaptă controlul. Demn şi moral, modest şi cu bune maniere. Duce o viaţă cumpătată, ştie să-şi aleagă mediul. Conduită foarte bună. A arătat un deosebit interes pentru pregătirea sa profesională. Punctual şi conştiincios la program.  Etate 24 de ani, sublocotenent la 1 iulie 1933. Nu are defecte sau pasiuni. Concluzii: Sublocotenentul Şerbănescu A. Alexandru are foarte bune aptitudini militare şi o educaţie militară aleasă. Ofiţer foarte bun necesar instituţiei. Foarte bine pregătit pentru gradul imediat superior. Merită a înainta.

                                                                                                                                        

       Comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte, locotenent-colonelul Constantin Baştan, consemna: „Sublocotenentul Şerbănescu Alexandru s-a prezentat la batalion la 1 septembrie 1936, după absolvirea Şcolii de Aplicaţie a Infanteriei, fiind repartizat ca ofiţer subaltern la Compania I. În tot timpul perioadei a II-a de instrucţie, a comandat plutonul de puşcaşi la toate exerciţiile de luptă cu compania, batalionul şi grupul, lucrând cu conştiinciozitate şi punând în aplicare cunoştinţele câştigate la Şcoala de Aplicaţie, cu bune rezultate.Are prestanţă în faţa frontului, foarte energic, îndeplinindu-şi serviciul cu multă pricepere. Bun camarad se interesează mult de ostaşii săi. Are curajul răspunderii, însă, câteodată, atitudinea faţă de superiori lasă de dorit. Bun trăgător cu carabina,puşca mitralieră şi grenada. Inteligenţă vie, având o imaginaţie bogată. Dornic de a se instrui, căutând mereu a-şi îmbogăţi cultura generală şi profesională. În concluzie, sublocotenentul Şerbănescu este un ofiţer de valoare şi-l propun: Merită a înainta”.
Colonelul Ionescu Sinaia, comandantul Grupului 1 de Vânători de Munte, avea de asemenea cuvinte de apreciere, astfel: „Ofiţer cu frumoase aptitudini fizice.Trage bine cu carabina şi arma automată şi aruncă bine cu grenada. Revenit la corp la data de 1 septembrie 1936, a primit comandă de pluton în CompaniaTot timpul perioadei de instrucţie a luat parte cu acest pluton la exerciţiile de luptă executate în jurul garnizoanei şi pe zona de concentrare a grupului, în zona Zărneşti–Bran. Cu această ocaziune a dobândit aptitudini militare dezvoltate, fiind priceput, hotărât, cu iniţiativă şi cu prestanţă în faţa trupei. Are cunoştinţe profesionale cerute gradului şi poate duce la bun sfârşit o misiune încredinţată. În privinţa educaţiei nu a lăsat nimic de dorit, afară de remarca făcută de comandantul său de batalion. Cred că a fost o greşeală incidentală, iar nu din obişnuinţă. Ofiţer foarte bun şi pregătit pentru gradul următor. Merită a înainta.”


       În cursul anului 1937, sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a îndeplinit funcţia de comandant de pluton la Compania specialităţi. A luat parte la concursul de schi desfăşurat în cadrul Diviziei 2 Vânători de Munte, clasificându-se al doilea la „coborârea specială”. La aplicaţiile din munţi, din luna februarie 1937, a comandat plutonul alpin. În perioada I-a şi a II-a de instrucţie, a pregătit cu rezultate bune  plutonul alpin şi recunoaştere, executând, în luna septembrie, aplicaţii în munţii Bucegi, în cadrul Detaşamentului alpin-recunoaştere al Grupului 1 Vânători de Munte. La manevrele regale din munţii Cibinului a făcut parte din Detaşamentul alpin-recunoaştere al Brigăzii 1 Vânători de Munte, fiind apreciat pentru activitatea desfăşurată.Sublocotenentul Alexandru Şerbănescu a participat în anul 1937 la mai multe competiţii militare, obţinând rezultate remarcabile, ca de pildă la concursul de tragere pe Brigada 1 Vânători de Munte, unde s-a clasat pe locul 1 la tragerea cu grenade.Comandantul Grupului 1 Vânători de Munte, colonelul Petrescu Tocineanu,îl nota astfel în Foaia calificativă pe anul 1937: „Sublocotenentul Şerbănescu face parte dintre ofiţerii de nădejde şi de elită. Foarte sănătos şi rezistent, dotat cu însuşiri fizice care îl fac un desăvârşit schior şi alpinist. Inteligent şi cu judecată bună, este un ofiţer studios şi plin de râvnă a se instrui. Muncitor şi perseverent cu o aleasă educaţie, atât personală cât şi ostăşească. Foarte bun camarad. A instruit şi antrenat patrula de schi, ofiţerul a alergat personal cu ea. În perioada I a  a instruit plutonul de recunoaştere şi alpin cu cele mai bune rezultate. S-a distins în acţiunile de recunoaştere în Bucegi împreună cu plutonul său, de asemenea la manevrele regale unde a luat parte cu plutonul de recunoaştere în DetaşamentulBrigăzii Mixte în munţii Cibinului.


       În concluzie: sublocotenentul Şerbănescu este un prea bun element, care dacă va continua pe drumul apucat, va avea cariera deschisă. Întrunind condiţiunile de vechime, stagiu şi capacitate, concluzionez că: Merită a înainta .


       La 24 ianuarie 1938, prin Înaltul Decret Regal nr. 260 a fost avansat la gradul de locotenent.


       În perioada de iarnă, a antrenat patrula de schi şi ştafeta Batalionului 3 Vânători de Munte, „la care a depus multă dragoste, pasiune şi muncă, reuşind să formeze o patrulă şi o ştafetă foarte bună, care, la concursul pe brigadă, în februarie a.c., s-a clasificat pe locul III. La concursul individual pe brigadă s-a clasificat primul la coborârea specială, unde a arătat un curaj extraordinar şi al patrulea la slalom”, se arată într-un document militar oficial al vremii. În luna februarie 1938, a luat parte la aplicaţiile de iarnă în zona de sud a localităţii Satu Lung, comandând plutonul de recunoaştere. Tot în perioada de iarnă a instruit Plutonul alpin-recunoaştere, dovedind alese aptitudini de instructor şi în special de foarte bun alpinist, folosind metode practice în predare. În cursul instruirii militarilor, „a dovedit multă dragoste faţă de soldaţi, a depus mult zel, rezultatele fiind dintre cele mai frumoase.În perioada a II-a de instrucţie, a pregătit Plutonul alpin al Batalionului 3 Vânători de Munte, luând parte la aplicaţiile executate în zona Poiana Postăvarul, comandând plutonul alpin în situaţii speciale, precum şi un pluton de puşcaşi, „dând dovadă că este un foarte bun comandant de unitate în teren, cu mult simţ tactic şi practic.” În perioada 20 septembrie–13 octombrie 1938, în cadrul unor aplicaţii în teren în zona Crişul Alb, munţii Codrului şi munţii Bihor, a comandat plutonul alpin, „dovedind o neîntrecută rezistenţă şi excelente calităţi de ofiţer de munte. Uneori a lucrat izolat în foarte bune condiţiuni, dând dovadă că se orientează perfect în teren greu, pe orice timp, executând cu succes însărcinările primite.” Colonelul Petrescu D. Tocineanu, comandantul Grupului 1 Vânători de Munte, nota următoarele aprecieri în Foaia calificativă pe anul 1938: „Locotenentul Şerbănescu este un ofiţer de nădejde şi de viitor… Şi în acest an a dovedit mari însuşiri pentru schi, a condus patrula şi ştafeta batalionului la concurs şi a reuşit să se plaseze primul la coborârea individuală şi al patrulea la slalom în Concursul pe Trupele de munte… Ofiţer cu multe resurse şi bine îndrumat. Atât în perioada I, cât şi în toamnă, la toate inspecţiile făcute am constatat temeinicia cu care acest ofiţer îşi îndrumează ostaşii. A dovedit reale aptitudini atât ca instructor cât şi în calitate de comandant. Plutonul său a adus reale servicii unităţii pe timpul aplicaţiunilor pe zona de concentrare a trupelor de munte. La Şcoala ofiţerilor pe grup, am remarcat la locotenentul Şerbănescu cunoştinţe solide şi mult interes pentru studiu. Lucrările sale au fost bine întocmite şi corespunzătoare. În concluzie: locotenentul Şerbănescu este un ofiţer de valoare şi care continuând pe acelaşi drum are un viitor deosebit .”


În perioada 1 noiembrie 1938 – 1 februarie 1939, locotenentul Alexandru Şerbănescu a fost detaşat, prin Ordinul de zi nr. 161/1938 al Comandamentului Grupului 1 Vânători de Munte, la Institutul Naţional de Educaţie Fizică, Secţia militară. În timpul cursurilor şi orelor practice, s-a remarcat datorită pregătirii sale fizice, mai ales la exerciţiile de gimnastică, dovedind şi mult talent şi aplicaţii la unele jocuri sportive. N-a terminat pregătirea, întrucât i s-a aprobat să urmeze Şcoala de observatori aerieni din cadrul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii. Ca  vânător de munte, Alexandru Şerbănescu  a fost iubit de camarazi şi de soldaţii din plutonul său.Numele tânărului locotenent deja era cunoscut pentru performanţele sportive şi profesionale pe care le obţinuse; unii superiori nu-l priveau cu ochi buni pentru că, fiind oameni mici la suflet,  îl „digerau” greu, tocmai din aceleaşi motive pentru care camarazii şi ostaşii din subordine îl preţuiau. Pe acei „Moş Teacă” i-a deranjat spiritul lui critic care s-a dovedit just faţă de rutina militară şi faţă de ordinele date superficial, multe din ele greşite, toate acestea făcând ca în repetate rânduri să fie detaşat de la o subunitate la alta. Locotenent-colonelul Dimitriu, comandantul Batalionului 3 Vânători de Munte, prin Ordinul de zi nr. 87/1939, îi aprobă cererea pentru a urma Şcoala de observatori aerieni din subordinea Centrului de Instrucţie al Aeronauticii.

Aşa se face că între 1 februarie şi 31 iulie 1939, lt.Alexandru Şerbănescu a urmat cursurile acestei şcoli pe care a absolvit-o , fiind clasificat al 29-lea din 76 de ofiţeri-elevi promovaţi, obţinând astfel brevetul de observator aerian. Spiritul de prietenie, de emulaţie sportivă şi sinceră camaraderie explică de ce locotenentul Alexandru Şerbănescu s-a simţit atât de bine în mijlocul aviatorilor.

Comandantul Centrului de Instrucţie al Aeronauticii a notat în Foaia calificativă a locotenentului Alexandru Şerbănescu, pe timpul de la 1 februarie – 31 iulie 1939, următoarele: „A dovedit frumoase calităţi pe tot timpul practicei misiunilor, executând 22 h 40 minute de zbor în 39 misiuni din care: 4 misiuni de recunoaştere, 4 misiuni-foto, 6 misiuni de legătură cu artileria, 2 misiuni de legătură cu infanteria, 4 ascensiuni cu balonul, 4 misiuni de navigaţie, 6 misiuni de trageri cu mitraliera-foto şi treceri la verticală, 9 misiuni de trageri cu bombe şi 4 misiuni de aclimatizare…. A fost brevetat observator aerian prin Ordinul de zi nr. 78/1939 al Forţelor Aeriene. Poate fi întrebuinţat în bune condiţiuni în misiuni de război cu rezultate bune.”


 
                                                                                     Chemarea înălţimilor albastre.
                                                                                              

                                                                                                              De la vânător de munte la  aviator de vânătoare


       A iubit arma vanatorilor de munte dar se simţea atras de chemarea înălţimilor albastre şi avea vocaţie spre aviaţia militară.Aşa se face că, între 1 noiembrie 1939 şi 1 aprilie 1940, Alexandru Şerbănescu va urma Cursul tehnic complementar de aviaţie. Programa de învăţământ era încărcată atât ca număr al disciplinelor de studiu, cât şi, mai ales, ca volum de informaţii noi, de specialitate. Sunt lesne de observat cel puţin două aspecte privitoare la disciplinele de învăţământ:  caracterul politehnic pe care îl aveau mai mult din jumătate dintre cursuri si  evantaiul larg al cursurilor ajutătoare de cunoştinţe militare generale, strict necesare unui aviator militar. Se amintea mereu un mai vechi dicton rezultat din practica îndelungată: „Zboru-i zbor, cartea-i carte, una fără alta nu se poate!Aici, Şerbănescu a obţinut medii bune, fiind clasificat la 15-lea din 32 de absolvenţi. Comandantul Şcolii de Ofiţeri de Aviaţie „Regele Carol al II-lea” îl nota astfel: „Frecvenţă regulată, ţinută îngrijită. A depus interes pentru cursuri. Element necesar armei în care a intrat.”
 

       La 1 aprilie 1940, la vârsta de 28 de ani, a început cursul de pilotaj. Unii sceptici l-au privit cu neîncredere, fiind „bătrân” pentru a zbura pe avioane de luptă şi, în plus, un „neofit”, adică venea în aviaţie dintr-o altă armă, una terestră. Aşa au crezut ei, dar locotenentul Alexandru Şerbănescu va demonstra contrariul, că la acea vârsta va deveni un foarte bun pilot militar, ţinând cont că avea deja o carieră în spate, că era călit cu greutăţile, iubea tot ceea ce era frumos, iar dorinţa de a zbura nu era altceva decât atracţia lui nativă pentru aşa ceva, socotind că zborul reprezintă perfecţiunea frumuseţii, a sublimului. Pentru îndeplinirea acestui ţel trebuia să lupte cu mentalităţile, unele dintre ele păstrate dintr-o epocă apusă.  A învins dorinţa acerbă de a zbura!

                                                                                                                      

                                                                           Alexandru Şerbănescu născut să fie aviator !

       Personalitatea căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu, perseverenţa, stăpânirea de sine  şi cunoştinţele deosebite acumulate la infanterie şi prin cursuri diferite  au fost puse în valoare în toată activitate sa, iar deciziile pe care le-a luat pe front, la Karpovka, în zilele de 20–23 noiembrie 1942, demonstrează pe deplin  calităţile de comandant în condiţii tragice.  Fără măsurile luate la ordinul lui, nu se mai salvau avioanele şi oamenii din încercuirea de la Karpovka. În esenţă, asul aviaţiei naţionale în anii celui de-al Doilea Război Mondial a fost  un OM de ONOARE, de mare CARACTER   şi un desăvârşit ofiţer de carieră.

     A consemnat ,

      E.Arbănaş 

(Bucureşti, 11 iunie, 2016)

,,Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu-asul cerului”

                                                                     CUVÂNT ÎNAINTE

     Armata română a intrat în acţiune în al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941.Şi-a încheiat misiunea la 9 mai 1945.   

     Militarii noştri au pornit de pe malurile Prutului şi din dealurile Bucovinei.    Au eliberat teritoriile anexate de Uniunea Sovietică la 27 iunie-3 iulie 1940.   După care, prin cerinţele imperative ale asocierii cu Wehrmacht-ul, au ajuns până la Cotul Donului, Stepa Calmucă şi Caucazul de Nord. De aici, au luat cale întoarsă pentru ca, în 1944, să ajungă din nou în Moldova de unde porniseră cu aproape trei ani în urmă. Din septembrie 1944, după întoarcerea armelor, militarii români au luptat alături de cei sovietici pentru eliberarea Transilvaniei de Nord şi Est. Din nou, prin imperativele cooperării, de astă dată cu Armata Roşie, ei au continuat lupta în partea de răsărit a Ungariei, în Slovacia, Moravia şi Boemia, o unitate ajungând până la Viena.

Din perspectiva istoriei noastre, a interesului naţional, a fost un singur război cu un singur ţel: păstrarea statului şi refacerea hotarelor rupte în vara anului 1940. Preţul plătit a fost extrem de ridicat în vieţi omeneşti şi în suferinţă. În răsărit, balanţa forţelor a decis rezultatul. În vest, am reuşit, prin forţele noastre şi cu ajutorul Sovietelor, să refacem hotarul de vest al României, fapt recunoscut prin Tratatul de Pace semnat cu Puterile  Aliate şi ratificat în 1947.

                                                                                                                                                                               ***

        Volumul de faţă, scris cu o solidă documentaţie şi deplină competenţă de profesorul universitar dr. Valeriu Avram, este închinat eroului căpitan aviator Alexandru Şerbănescu. Urmărind faptele sale de arme înţelegem şi pe acelea ale aviaţiei române până în august 1944. A fost comandant de escadrilă şi de grup în cadrul Grupărilor 7 şi 9 Vânătoare. A străbătut cerul cu o măiestrie înnăscută, cu o voinţă exemplară, cu o stăpânire de excepţie a avionului cu care făcea corp comun, cu gândul statornic la apărarea patriei chiar şi atunci când totul se ridica împotrivă, dincolo de orice speranţă. Sunt fiinţe omeneşti care dau semenilor lor toate însuşirile de excepţie cu care semenilor lor toate însuşirile de excepţie cu care au fost înzestrate de Cel de Sus.

Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu a fost una din aceste fiinţe. A înţeles să-şi facă datoria faţă de ţară şi neam până la sacrificiul propriei sale vieţi. Exemplara sa viaţă se află pentru totdeauna în cartea cea mare a istoriei românilor. Erou între eroi, ne închinăm în faţa lui cu smerenie şi statornică recunoştinţă.

                                                                                                                                                                                                                               Academician ,

                                                                                                                                                                                                                                                Dinu C. GIURESCU

                                                                                                                                                                                                                                               Bucureşti, 21 mai 2012

 

 

                                                                                                                                                                                                                               PROF.UNIV.DR.VALERIU AVRAM

 

                                                                                                                                                                                                                             ,,Căpitanul avitor Alexandru Şerbănescu-asul cerului”    

                                                                  

    „ Nu înţeleg ca un inamic, oricât de mare şi puternic ar fi, să intre în ţara mea ca într-un sat fără câini şi s-o pustiiască…Dar, eu voi continua să lupt, de va fi nevoie singur, până când sau cad, sau nu se va putea spune că în România n-a ieşit nici un român în faţa americanilor, chiar dacă pierdem bătălia …’’

                                                                                            Căpitan aviator Alexandru Şerbănescu.

 

                                                      ÎN LOC DE PREFAŢĂ

 

       Apariţia unei cărţi cu tematică aeronautică, în fapt, o monografie  cât se poate de completă a vieţii şi activităţii unuia dintre aşii aviaţiei de vânătoare româneşti,căpitanul aviator erou Alexandru Şerbănescu-, reprezintă un important eveniment ştiinţific şi cultural în sfera de interes a specialiştilor din domeniul aviaţiei în descifrarea războiului aerian la care a participat aviaţia naţională între anii 1941-1944,pentru pasionaţii de istorie cât şi pentru receptiva masă a cititorilor cuprinsă sub denumirea generică de „ marele public”.

     Volumul omagial ,,Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu-asul cerului”, elaborat de dl. prof.univ.dr. Valeriu Avram, un remarcabil istoric de aviaţie, reprezintă o apariţie notabilă şi un act de mare cinstire  la împlinirea unui secol ( 17 mai 1912-17 mai  2012) de la naşterea celui care a fost un mare as al Aripilor româneşti. Niciodată scrisul d-lui prof.univ.dr.Valeriu Avram,în calitate de memorialist sau istoriograf nu mi-a apărut altminteri decât de un produs deplin, cu solidă înzestrare, emergenţă a flerului de istoric al aviaţiei şi nu a vreunui compromis de altă natură. După cum nici strădania de stăruitor cercetător, e departe de a-i ştirbi ţinuta ştiinţifică, de a-i prejudicia emoţia subtilă strecurată înteligent în paginile lucrărilor sale adânc  elaborate.

     În acest volum nu este vorba doar de o simplă descriere a vieţii şi activităţii căpitanului aviator Alexandru Şerbănescu, ci prezintă o adevărată radiografie istorică a războuiului aerian în care a fost antrenată aeronautica naţională, o investigaţie minuţioasă în cele mai profunde aspecte ale evenimentului istoric. În obiectivul autorului sunt prinse cele mai importante momente ale participării aviaţiei de vânătoare române în anii celui de-al Doilea Război Mondial pe Frontul de Est şi în apărarea teritoriului naţional.

       Lucrarea nu are nicio tangenţă cu ficţiunea, chiar dacă unele episoade prezentate par adesea desprinse dintr-un roman al cărui fir narativ este uneori incredibil. Autorul n-a urmărit senzaţionalul ci recompunerea vieţii unui mare erou al manşei,prezentând dimensiunea curajului şi a spriritului de sacrificiu pe altarul datoriei faţă de ţară şi pentru onoarea Aripilor româneşti.

Eroul cărţii a fost mereu la datorie, fiind în centrul numeroaselor acţiuni de luptă desfăşurate de aviaţia română în Campania din Est şi apoi în apărarea teritoriului naţional, încleştat într-o luptă inegală cu forţele aeriene sovietice sau cele americano-britanice într-un război care ar fi trebuit să marcheze alt drum pentru România decât cel care din nefericire ne-a fost impus.

       Această carte reprezintă un moment important în rescrierea istoriei aviaţiei româneşti pe baze ştiinţifice. Ea se constituie într-o mărturie caldă şi la obiect care scoate în evidenţă datele de substanţă ale monografiei unui mare erou aviator al românilor, fiind în acelaşi timp şi o veritabilă sursă de documentare pentru descifrarea şi clarificarea atât de necesară în istoriografia naţională a războiului aerian purtat de Forţele Aeriene Regale Române între anii 1941-1944.

      Lectura cărţii mi-a prilejuit cunoaşterea sau, mai degrabă recunoaşterea unei lucrări serioase, bine documentate, în care cuvintele cele mai simple devin date şi fapte adunate din arhivele militare, civile şi chiar particulare, riguros interpretate. Autorul se opreşte asupra văzduhului pentru a ajunge la acel cavaler al manşei-căpitanul erou av. Alexandru Şerbănescu, care a trăit şi a luptat într-o dramatică încleştare cu forţele aeriene inamice copleşitoare.

      Într-o lume a morţii, ororii şi hidoşeniei, eroul cărţii este prezentat de autor, aşa cum a fost , un cavaler al dreptăţii, al iubirii de oameni, un apărător al Neamului românesc- „Amor patriae nostra lex” („Iubirea patrie este legea noastră”)  şi al prestigiului aviaţiei naţionale,un militar de carieră în sensul profund al cuvântului,care n-a făcut rabat sub nici un motiv de la onoarea de ofiţer al armatei române.

      Lucrarea de faţă este o evocare istorică, paginile se succed purtând cititorul într-un trecut tragic,în care o mână de tineri zburători comandaţi de căpitanul Alexandru Şerbănescu  (comandantul Escadrilei 57 şi al Grupurilor 7 şi 9 Vânătoare) s-au luptat cu disperare atât pe Frontul de Est pentru reîntregirea ţării mutilată în vara anului 1940 prin Tratatul odios Molotov- Ribbentrop,dar şi împotriva uraganului aerian declanşat de forţele aliate asupra României, începând cu 12 iunie 1942, când aviaţia americană a executat primul raid în spaţiul aerian al României,continuat apoi cu şi mai mare intensitate,până la 18 august 1944, când pe cerul patriei s-a ridicat ceea ce mai rămăsese din floarea aviaţiei române împotriva puzderiei de avioane americane. „Aut vincere, aut mori! ( „Ori învingem, ori murim!”) era credinţa aviatorului.

      Lucrarea ’’Căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu-asul cerului”,  este demnă de apreciat nu numai pentru faptul că prezintă principalele momente din viaţa şi activiatea eroului Neamului românesc-căpitanul av. Alexandru Şerbănescu- ,ci şi prin bogăţia faptelor,informaţiilor şi a datelor istorice,unele dintre acestea fiind inedite atât din perioada copilăriei şi adolescenţei eroului nostru, cât şi cele petrecute pe Frontul de Est şi în apărarea teritoriului naţional în vara anului 1944. Cartea se adreasează atât oamenilor de specialitate,de vârste şi categorii profesionale diferite în toate domeniile aviaţiei, cât şi publicului alcătuit din iubitori şi admiratori atât ai măreţiei şi frumuseţii zborului, al faptelor de arme strălucite, eroice, al celui mai viteaz, mai curajos şi mai patriot aviator român, autentic model de pasiune, curaj  şi eroism conduse dincolo  de limitele şi barierele comune,din anii celui de-al  Doilea Război Mondial.

         Cu mult profesionalism,autorul a folosit în elaborarea lucrării documente inedite din patrimoniul Serviciului Istoric al Armatei,dar şi din unele arhive particulare, realizând o carte de referinţă în istoriografia naţională. Anumite reflecţii ale autorului vor irita poate, prin francheţea debordantă. Domnia sa, ca un istoric-cercetător de primă clasă, se  bazează pe o documentare solidă şi ne aduce în prezent o parte a istoriei, cu bune ori mai puţin bune dintr-o perioadă foarte grea a ţării,în general, şi a aviaţiei în special.Dacă le-ar fi omis, adevărul istoric ar fi avut de suferit,diminuându-se deopotrivă valoarea cărţii şi istoricul acelei perioade zbuciumate pentru poporul român.

         Scrisă într-un stil simplu şi curgător, generos în prezentarea faptelor,întrucât în descrierea acestora autorul merge până la cel mai mic amănunt.Totodată,autorul prezintă unele aspecte, din registrul istoric, cu intransigenţă şi duritate. Această lucrarea are meritul de a fi  deosebit de interesantă,deoarece paginile abundă de informaţii pertinente şi ştiinţifice solide izvorâte dintr-o îndelungată şi aprofundată cercetare,iar parcurgerea filelor se face cu mare uşurinţă. Pe de altă parte, lucrarea  cuprinde descrierea unor episoade din viaţa erolui care te ţin ,,cu sufletul la gură” iar poemele dedicate eroului cărţii sunt inedite într-o lucrare de genul acesta.Cartea reprezintă o importantă contribuţie la dezvoltarea ştiinţei istorice militare româneşti, confirmând astfel statornicia cercetătorului Valeriu Avram, ale cărui studii, articole şi lucrări se înscriu în efortul deloc uşor al rescrierii istoriei Aripilor româneşti,folosind sursele cele mai preţioase şi documentele oficiale păstrate în arhivele naţionale.

     Autorul şi toţi cei care l-am iubit şi preţuit pe căpitanul aviator erou Alexandru Şerbănescu,asul aşilor aviaţiei militare naţionale, le vedem ca însemnări cinstite, la obiect, lipsite de dorinţa senzaţionalului,pentru că paginile cărţii au la bază o documentare de excepţie,iar datele prezentate sunt susţinute prin documente şi mărturii pertinente. Rolul instoricului care se respectă este şi acela de a prezenta „ istoria aşa cum a fost” , acea istorie clădită în graniţele adevărului nu a mistificării păguboase. 

       În zilele noastre, când au apărut numeroase scriituri care se pretind a fi lucrări de istoria aviaţiei, în care haoticul, improvizaţia şi neştiinţa sunt afişate în prim plan cu titlul de glorie, această carte are o dimensiune morală, ştiinţifică, care nu poate fi trecută cu vederea. Scrisă într-un stil simplu şi curgător, lucrarea are meritul de a prezenta fapte şi acţiuni puţin cunoscute sau inedite săvârşite de comandantul Alexandru ( Alecu) Şerbănescu. Nu lauda, ci sentimentul datoriei împlinite constituie esenţa morală a cărţii.Lucrarea aduce în prezent o parte însemnată a istoriei spre a fi cunoscută şi purtată în viitor de cei ce ne vor urma. Eroul cărţii- căpitanul aviator Alexandru Şerbănescu- ocupă un loc de mare cinste în istoria aviaţiei, el reprezintă modelul de la care avem ce învăţa,reperul de la care pornim şi simbolul care înnobilează.

 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                          Eleonora  Arbănaş

 

 

Şerbănescu e-n Vediţa care curge-ncet la vale,                                                                                            Şerbănescu este-n cerul ce se-nalţă peste văi,                                                                         Şerbănesceste tunet care-n fulger se prăvale,                                                                      E o stea ce luminează peste multele nevoi.                                                                                                                                                                                                                                                (prof. Lilian Celmare- Coloneşti,Olt)

Editor: Mihai GHEORGHIU

 


 "Prima datorie a omului este să fie drept" (Voltaire)


FORUM DE DISCUTII LIBERE

 

Google Translator

Numarul vizitatorilor nostri

 

 


Pentru accesare dati clik pe imagine!


OFERTA DE CARTE-Mihai Gheorghiu

PARTENERII NOSTRI


 

 

Advertising Disclaimer & Policies !



To view click on image!


 


Cabinet stomatologic in zona Detroit!


EXCELLENT TIRES SERVICES