Lumea Românească

Click here to edit subtitle

Ion Ionescu-Bucovu


Member
Joined Feb 13 2014
Actions
Send a Message
Add as Friend
Flag as Inappropriate
General Info

MALE
RACA-ARGES
Site Memberships

Lumea Românească

Recent Activity

Post a Comment

Oops!

Oops, you forgot something.

Oops!

The words you entered did not match the given text. Please try again.

You must be a member to comment on this page. Sign In or Register

6 Comments

Reply Ion Ionescu-Bucovu
10:32 AM on September 9, 2014 
Triptic poetic:
iar toamnă

iar toamnă,
iar tristeţi în doi,
când norii trec
pe lângă noi,
pare c-ar fi
toamna d-apoi;
undeva aşa
departe,
cum se scrie
într-o carte,
vine iar tip-til
în şoaptă
şi ne- aşteaptă,
clipa plină
de păcate,
unde dragostea
e-n toi,
regăsindu-ne
amândoi.

luni, 8 septembrie 2014



părul tău

părul tău e valul
prefăcut în unde,
în care îmi ascund
privirea
când visez
că am plecat
pe mare,
mister
din lâni de aur
cu miros
de luncă;
şi ameţit
de valurile lui,
mă cred cuprins
de-o vrajă
ce-i aievea,
urzind firele
destinului.



luni, 8 septembrie 2014



eu nu ştiu cine eşti femeie

eu nu ştiu
cine eşti, femeie,
până nu-ţi ascult
dorul tău,
atunci mă simt
pribeag
ca o pasăre
în zbor nupţial
şi înmuguresc
în mine
veşnicii
de pe alt pământ;
atunci ţie
îţi cresc aripi
şi cu aripile noastre
zburăm amândoi
ca doi nebuni
la sud
de tristeţi.

luni, 8 septembrie 2014
Reply Ion Ionescu-Bucovu
2:23 AM on March 2, 2014 
memento mori

Mutăm mereu ziua de azi pe mâine
Și amânăm speranțele deșarte,
Nu știm că soarta ne e scrisă-n carte
Mutăm mereu nenorociri la alții
Uitând de noi că s-ar putea să vie
Să ne lovească drept în pălărie
Urgia urii din magia neagră.
Trec peste noi și soarele și nori
Și ne-ncurcăm în sute de erori,
Purtăm pustiul nostru sub cămilă
Și mergem înainte doar în silă
Și din aproape și din mai aproape
Ca Moise ne visăm mereu pe ape.
Visăm și frunze, primăveri și flori
Visăm femei care ne dau fiori
Visăm mereu, visăm de toate
Dar niciodată nu visăm a moarte,
Priviți la gânditorul de la Hamangia,
Cum timpul trece peste el, urgia,
Și cum visează stele verzi pe cer
Când toate curg și toate pier,
Moare pendula veche în perete,
Încremenită-ntre clepsidre bete,
Rămân icoanele ce plâng pe sticlă,
Pe care timpul aspru nu le strică,
Slujind mereu doar un păgân altar
În marea chinuită de amar.



duminică, 2 martie 2014
Reply Ion Ionescu-Bucovu
1:41 AM on March 1, 2014 
la nord de iubire

la nord de iubire e rece,
e frig, e gulag de singurătăți,
la nord de iubire zăpezile iernii
se-adună-n troiene pustii,
la nord de iubire e trist de nu vii,
la nord de iubire
nu-s zile senine, nu-i soare,
nu călătoriți la nord de iubire,
acolo ?s siberii de jale și chin,
la tine femeie mă-nchin,
femeie frumoasă,
femeie frumoasă,
tu ești iubire și casă,
la nord de iubire
fără tine e ger, e pustiu,
cuvintele mor zidite-ntr-o criptă,
mi-ai spus-o, o știu!
la nord de iubire
doar nebunii trec visători
pe aripi de fluturi,
pe aripi de nori,
tu dormi în mine
cu inelul la pândă
nu merg la nord de iubire,
acolo e noapte,-i osândă.
în ochii tăi frumoși
înfloresc toate florile,
primăverile, culorile,
privindu-ți coapsele goale,
tu ești dragoste și ești floare,
în chipul tău dumnezeesc
toate iubirile înfloresc!



sâmbătă, 1 martie 2014
Reply Ion Ionescu-Bucovu
6:56 AM on February 27, 2014 
INFERNUL PRIN CARE AU TRECUT
FEMEILE-MARTIR ÎN ÎNCHISORILE COMUNISTE

Închisorile comuniste din timpul lui Dej și Ceaușescu au fost adevărate acte de barbarie nu numai pentru bărbați, ci și pentru femei. Peste două milioane de oameni, bărbați și femei, dintr-un total de 18 milioane din care era alcătuită populația țării, au trecut prin chinurile de nedescris ale iadului închisorilor comuniste.
Aproximativ zece mii de femei cu vârste cuprinse între 12?90 de ani au fost smulse din sânul familiilor, înjosite, bătute și aruncate în închisori sub diferite motive puierile. Singura lor crimă era de a-și apăra soții, tații, frații, ideile și credința în Dumnezeu. Din exces de zel, justiția comunistă le-a tratat la fel de inuman ca și pe bărbați, de multe ori chiar mai rău. În afara închisorilor mixte, au existat închisori numai pentru femei cum erau cele de la Mislea, Mărgineni, Miercurea ?Ciuc, Dumbrăveni sau Aiud. Aici nu aveau voie să facă nimic, să știe nimic, decât să stea în insalubrele încăperi, fără pat sau încălzire. Mâncare primeau o dată la trei zile, erau bătute, violate, înjosite.
Aș cita câteva nume de femei intelectuale ca pictorița Maria Brateș Pillat, Cella Delavrancea, care fusese doamna de companie a reginei, pianista de succes și un mare cronicar muzical al vremii, Alice Voinescu, Michaela Ghițescu, Marietta Sadova, scriitoare, Simina Mezincescu, muziciană, alături de alte sute de profesoare retrogradate și anchetate.
Nici călugărițele nu au făcut excepție de la acest calvar. Citez numai câteva precum Sora Clara Catrina Laslau, sora Tereza sau Mater Anuntiata care au îndurat ani grei de închisoare, alături de alte femei de religie baptistă, penticostală, adventistă de ziua a șaptea, martorele lui Iehova etc.
Deportarea sau domiciliul forțat au fost alte variante ale detenției. E cazul Martei Vasiliu, aflată în vacanță la bunicii ei din Basarabia, în anul 1944, care a fost trimisă în Siberia, la vârsta de 16 ani, cu o pedeapsă de 5 ani de domiciliu forțat. În 1955 când s-a întors acasă, și-a găsit mama moartă, ea fiind marcată pe viață și bolnavă.
În aceste închisori indiferența a transformat nașterile în tragice evenimente. Lipsite de asistență medicală, deținutele nășteau cu ajutor dintre ele, rupând ombilicul fătului cu dinții. În aceste condiții ori copilul ori mama mureau. Exemplu unei deținute Coca este de notorietate. Nevoită să suporte două zile contracțiile nașterii în duba securității transferată de la o închisoare la alta, i-ai scos un copilaș de 4 kg. în bucăți. (Ana-Maria Marin, Prin poarte cea strâmtă). Când nașterile decurgeau normal, copiii le erau luați de la pieptul mamelor și duși la orfelinate. Este și cazul notoriu al Ioanei Raluca Voicu-Arnăuțoiu, fiica lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Pop, al cărei tată a fost executat la Jilava, care a reușit de abia în 1990 să-și cunoască mama.
Cele mai grele abuzuri erau abuzurile sexuale, ca modalități de represiune. Pe lângă paznicii care le batjocoreau, condamnatele politice erau lăsate pe mâna unor brute care își băteau joc de ele.
În afara violului, femeile care făceau greva foamei erau hrănite cu furtunul, ca în cazul doamnei Brătianu, care pe motiv că făcea des greva foamei, ?îi erau deschise maxilarele cu forța și-i turnai lături pe gât. Gura îi era o rană.?
Îmbătrânite prematur, cu părul albit, și cu privirile rătăcite de spaimă și nesiguranța dobândită în anii de detenție, erau marcate de terorile suportate, cât și de pierderea celor dragi. Boli precum icterul, tuberculoza, ulcerul, pelagra, scorbutul, cancerul, depersonalizarea erau doar câteva din ele.
Acestor suflete- martir le aducem un pios omagiu de 8 martie, întrebându-ne ca Cioran: ?Sunt lacrimi care sfredelesc pământul și răsar ca aștrii pe alte cercuri?. Dar puteau să fie sori care ne-ar fi luminat văzduhul.

Ion Ionescu-Bucovu
Reply Ion Ionescu-Bucovu
1:57 AM on February 27, 2014 
reîmprimăvărare

în dimineața asta sorb razele soarelui care cad prin geamul meu
ce frumoasă e primăvara când își desfac florile lujerii multicolori
o privighetoare s-a urcat în vârful cerului și aiurează nebună
viața străbate prin zidurile durerilor din noi spre paradisul celest
luna grea ca o lubeniță obosită după priveghiul îndelung al iernii
strălucind a fanar murdar se sinucide de după dealurile din zori
umbrele cerului joacă rotundul pe boltă din păsări măiastre-n nuntiri
pan bătrân ca o nălucă dansează pe frunzele verzi prin grădini
cu iarna care se duce curge ofelia moartă ca un fluviu infernal
printre pietrele spălate de timp de ciclopi și de ielele nopții
vântul care cântă din flaut pe guri nevăzute mângâie ochiul
prin ornicul timpului care deschide și-nchide tăceri ancestrale
cerul se mută mai sus frunzele murmură prin copaci pe umerii noștri
primăvara vine ca o scoarță țesută-n tainice războaie de mâini nevăzute
înstemată cu lujeri cu flori cu aglice cu jocuri de hore rotunde
acum săruturile devin inele la degetele fecioarelor și curg prin sângele lor
spălându-le de toate necurățeniile din lume de peste iarnă
au început sălciile să foșnească răcoroase ca mătasea mângâiate
de aripile nevăzute ale zefirului într-un voluptuos și lung sărut de ape
în care femeile își înmoaie glesnele de bronz sânii și umerii
într-un iordan binefăcător botezându-se a doua oară
se-aud harfe ciudate vuiet de ape cerul prădat de cântecele
gâzelor care au luat în stăpânire cosmosul și-l descîntă mângâindu-l
o evadare triumfală a vieții ca un puls al naturii spre reverie
tot mai vale e pe vale și pădurile foșnesc a cai murgi și a haiduci
a cerbi și căprioare care zburdă prin omătul ierbii spre tainicile lor izvoare
acest fast al primăverii cere pulberi de aripi pe brocarduri
fecioare cu sâni puri psalmodiind și divinizând erosul
născătoare de zei care rătăcesc prin lume în căutarea fericirii
o magie simpatică hirotonită între ierburi și raze în țara poveștilor
și iarși e cald în cetate și curge luna ca o mireasă răpită
spre patul nupțial un fel de voivodiță cu ochi de azur
acum se pregătește huma pentru amfore și cupe
acum se trezesc mieii zburdând pe câmpiile lor de rai
când steaua polară se rupe-n mări de mărgăritare împrăștiindu-se
pe valuri de spume argintate rupând în două orizonturile

în dimineața asta sorb razele soarelui care cad prin geamul aburind
peste levantul meu curg constelații de flamingi zburând în infinit
argila se luminează brusc și prinde viață fântânile colcăie de izvoare
pământul e plin de legende și e viu frumos și magic trist și vesel
ca sufletul nostru care miroase a vioară spartă și-a harphă și-a citeră
acum zeii visează și clocesc a singurătăți pe cuiburi de strungă
privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor
sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopliți la gura sobei
de meșteri de hobița care s-au suit la ceruri pe coloana infinită
de cinci mii de ani dansul rotund purtând pe genunchi izvoarele
vine cu ploi cu nopți cu zile cu lună și soare umăr lângă umăr
mână lângă mână în ritmul îndrăcit al vieții ca să reînnoiască
și să împrimăvărească acestă copilărie a omenirii și s-o ducă mai departe?


joi, 27 februarie 2014
Reply Ion Ionescu-Bucovu
1:56 AM on February 27, 2014 
de ziua ta


Tu ai culoarea eternității, femeie dulce,
Ca o veneră în spume de lapte scăldată,
Tu cazi din icoane cu pruncul în brațe
Cu frumusețea-ți din dorul de fată.

Tu ai culoarea minunilor lumii acestea
Și-ai luat frumusețea din toate florile,
Cineva nevăzut ți-a țesut ție povestea
Și te-a-mpodobit cu toate culorile.

Tu duci omenirea pe drum mai departe,
Ești suflet curat, ai cugetul tern,
Ești Ana din ziduri, Maria din carte,
Viața din tine curge ca izvoarul etern.

Ai strâns nevăzute comori de iubire,
În sufletul tău spălat cu lacrimi de dor,
Sensibilă și delicată femeie din fire,
De ziua ta, te iubesc și te-ador!

joi, 27 februarie 2014